Obiceiul bizar al celui mai bogat român: "Eram la un restaurant în Paris şi Ţiriac a mâncat paharul de vin. Nu i-a curs sânge niciun moment". Ce explicaţie le-a dat Ţiriac ziariştilor străini pentru pasiunea sa ciudată

28 apr 2015 70093 afişări Special
Obiceiul bizar al celui mai bogat român: "Eram la un restaurant în Paris şi Ţiriac a mâncat paharul de vin. Nu i-a curs sânge niciun moment". Ce explicaţie le-a dat Ţiriac ziariştilor străini pentru pasiunea sa ciudată Sursă foto: Sportal.de

Documentarea pentru un articol despre Ion Ţiriac poate scoate la iveală detalii necunoscute din trecutul celui mai bogat român. Fost jucător de hochei, apoi de tenis, plecat în străinătate în anii ’70 şi devenit, potrivit propriilor spuse, „tată, mamă, antrenor, impresar” pentru jucători celebri precum Ilie Năstase, Guillermo Vilas sau Boris Becker, Ţiriac are acum 75 de ani şi o avere de două miliarde de dolari.

Acum aproape trei decenii, excentricul impresar român era un personaj atent monitorizat de marile publicaţii mondiale. Pasiunile sale, obiceiurile şi gesturile pigmentau portretele pe care i le alcătuiau publicaţii importante, Los Angeles Times, New York Times sau Sports Illustrated.

Poreclit în circuitul ATP “Contele Dracula” - poreclă pe care Ţiriac o întreţinea -, românul născut în 1939 la Braşov trecea drept un tip bizar pentru unul dintre obiceiurile sale. Ţiriac mânca sticlă la petreceri sau la diferite mese cu prietenii. În 1986, americanul Arthur Ashe (decedat în 1993, bolnav de SIDA), primul jucător de culoare din lume care a câştigat la Wimbledon, US Open şi Australian Open, povestea despre fostul său adversar din Cupa Davis: “Eram la un restaurant basc din Paris şi Ţiriac a mâncat un pahar de vin. Mânca sticlă. Am fost acolo şi n-a sângerat niciun moment”.

Ţiriac este cel mai deştept tip pe care îl cunosc. Oamenii cred că e nebun, dar acesta este singurul lucru care nu-l reprezintă pe Ion. E deştept, nu nebun
Ilie Năstase

Nu era singura ciudăţenie din repertoriul lui Ţiriac. Jurnaliştii de la New York Times scriau în 1987 că impresarul lui Becker obişnuieşte să-şi salute prietenii cu o lovitură de cap în figură. “Este un salut vechi românesc”, rânjea Ţiriac atunci când era întrebat despre semnificaţia gestului.

Mâncatul paharului în restaurantul din Paris nu a fost un episod singural. Jurnaliştii de la America Today scriau în 1986 că “odată, după ce a băut un Bloody Mary, Ţiriac a mâncat paharul. După, a remarcat amuzat că ar fi preferat să aibă la masă pahare de cristal”.

Pe 5 mai 1994, Geraldine Baum de la Los Angeles Times scria: “Ţiriac, un tip solid şi înalt care spune că mânâncă icre negre cu mâna este de asemenea recunoscut că mănâncă sticlă, un truc pe care-l foloseşte la petreceri. Comentatorul de tenis de la NBC, Bud Collins, pretinde că a asistat la un astfel de comportament. „Ronţăia pur şi simplu paharul", spune Collins”.

Cea mai bună sursă în privinţa acestui obicei este chiar Ion Ţiriac. În ianuarie 1986, Angela Gaudioso de la revista “Spin” reuşea să smulgă de la român acceptul pentru un interviu cu cel mai bun jucător din lume la acel moment, tânărul Boris Becker. În hotelul din Oklahoma, SUA, jurnalista a discutat întâi cu Ţiriac pe care l-a descris ulterior:

“Ion Ţiriac, teroarea transilvăneană din tenis care pretinde că e înrudit cu Contele Dracula, este managerul lui Boris Becker. Imediat după victoria de la Wimbledon obţinută de germanul în vârstă de 17 ani, Ţiriac a fost auzit spunându-i: “Viaţa ta s-a terminat aici. Acum, te-ai născut din nou cu mine”. În timpul liber, Ion, pe care Ilie Năstase îl numeşte un “tip dur”, mănâncă bucăţi de sticlă. Întrebat ce urmări poate avea un comportament atât de dramatic, Ţiriac spune: “Tu foloseşi pastă de dinţi? Pasta de dinţi e făcută din praf, praful e făcut din nisip, iar sticla e făcută tot din nisip”.

Da, Ion, dar ce părere are tractul tău digestiv?
Nu digeri, pur şi simplu elimini"


Facsimil din articolul publicat în revista Spin, în luna ianuarie 1986

Mâncatul sticlei este un obicei documentat destul de des în Rusia. O astfel de scenă este folosită chiar de regizorul Nikita Mihalkov, câştigător al premiului Oscar în 1994, într-unul dintre filmele sale, “Bărbierul din Siberia”, în care prezintă, într-un registru tragi-comic, “vechi obiceiuri ruseşti”. Scena plasată în Rusia la finalul secolului XIX poate fi văzută în deschiderea acestui text.

Ştiinţific, mâncatul sticlei în mod constant poartă denumirea de hialofagie, o dependenţă ciudată. Potrivit medicilor, persoanele care consumă sticlă se expun riscului de a-şi perfora esofagul, stomacul sau intestinele.  Un consumator de sticlă care a apărut în emisiunea Dependenţa mea ciudată de pe canalul TLC a explicat: “Obiceiul îmi dă un sentiment plăcut de căldură, ca şi cum aş mânca o acadea tare. Nu prea fac chestia asta când sunt singur”.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.