INTERVIU VIDEO | Mircea Sandu: "L-aş fi schimbat pe Daum după 4 meciuri. Trebuia să facem 18-20 de puncte şi să fim la baraj. De la Danemarca în jos n-ar fi trebuit să avem probleme. Cu această necalificare s-au pierdut 10 milioane de euro"

20 nov 2017 5084 afişări Special

La Chiajna, stă să înceapă meciul organizat în memoria lui Daniel Prodan. Stelea, Petrescu, Mihali, Belodedici, Popescu sunt deja la vestiare, locurile din sală s-au ocupat deja. Parchetul terenului de mini-fotbal pontează paşii apăsaţi ai unor puşti veseli cu foame de rezultate. În tribune, Mircea Sandu poartă un tricou negru, imprimat cu chipul stoperului naţionalei şi al Stelei. Priveşte duelurile aprige ale mogâldeţelor implicate în avanpremiera partidei dintre foştii colegi ai lui Didi şi acceptă să discute cu ProSport. Modelul Didi, moştenirea lăsată, câte puncte era obligat să adune Christoph Daum din grupa pentru Mondial, realizările lui Răzvan Burleanu... toate într-un dialog cu puţin peste 10 minute.

ProSport: Domnule Mircea Sandu, ne aflăm la un eveniment de suflet, un eveniment organizat în memoria lui Didi Prodan. L-aţi cunoscut pe Didi, aţi fost mereu aproape de el, iar el a fost unul dintre oamenii care şi-au dat sufletul pentru naţională. Care este cea mai puternică amintire pe care o aveţi împreună?
Mircea Sandu: 
Sunt multe amintiri, mai ales plăcute. Cele mai frumoase au fost cele din Statele Unite (n.r. - de la Cupa Mondială din 1994), fără doar şi poate. Au fost mai apoi şi cele în care el a început activitatea în administraţia federaţiei, când a venit cu o trupă importantă dintre jucătorii anilor ’90, Generaţia de Aur, cu Lupescu, Prunea, cu Belodedici, cu Jean Vlădoiu. Nu mai spun atmosfera pe care o crea la echipa naţională în perioada când era director sportiv şi se ocupa de preluarea jucătorilor de la aeroport. Am avut aventuri cu el şi cu aducerea jucătorilor care mai întârziau la echipa naţională şi aşa mai departe. Rămâne o figură vie a fotbalului românesc, din toate punctele de vedere.

El a fost mereu – şi din pozele din Statele Unite  în pozele de bucurie de după marcarea unui gol. El era cel mai sus. În săritură.
Sărea pe ei, da...


Foto: Mediafax

"Bani le-am lăsat. Baze le-am lăsat. Sediu le-am lăsat. Performanţe le-am lăsat. Totuşi, au fost în perioada de mandat a preşedintelui ăsta cu care vorbiţi acum dumneavoastră!"

Tot timpul tindea spre vârfuri, spre victorii. Îi lipseşte fotbalistului român ceva din atitudinea lui Daniel Prodan? Pentru că au fost anihilaţi jucători precum Tomas Skuhravy, Ally McCoist, Caniggia, Balbo sau Batistuta, Asprilla sau Valencia - chiar de el.
Ce nume! Ce valori de jucători! Dacă numeri câte goluri au ăştia, cred că depăşeşti 500 de goluri. Sută în sută depăşesc! Ştiţi care este problema, din păcate? Noi am avut pentru înaintaşii noştri, şi avem încă, recunoştinţă. Că s-au numit jucători de fotbal sau că s-au numit antrenorii noştri sau că s-au numit conducătorii noştri. Ceea ce astăzi lipseşte aproape cu desăvârşire. Dacă vreţi, vă pot spune echipa lui Dinamo, Rapid, Steaua din anii '60-'70. Pe Aurică Beldeanu, dacă îl întrebaţi, vă spune toate echipele naţionale – Brazilia, Argentina şi aşa mai departe. Eram pasionaţi şi am rămas aceiaşi pasionaţi de fotbal. Din păcate, cei care sunt astăzi pe această traiectorie a fotbalului au uitat de trecut. Şi când uiţi de trecut... E greu să ai viitor. Eu sper ca nu noi, care am fost foarte apropiaţi lui Didi Prodan, ci cei care conduc destinele fotbalului, să nu uite de marile valori şi competiţii din această ţară, obiective din această ţară care trebuie să fie nominalizate cu numele, aşa cum am făcut turneul Gigi Olah, care a fost un mare antrenor de juniori, sau Gheorghe Ene – care a lucrat 20 de ani sau 25 de ani în Direcţia de Juniori. Aşa, şi Didi Prodan merită denumirea unei competiţii din România.


Foto: Mediafax

Didi Prodan a fost scos în afara fotbalului şi de actuala conducere a FRF. Una dintre explicaţiile şefilor de la FRF pentru situaţia în care se află fotbalul românesc se centrează pe ideea – tot răul e făcut şi de fosta conducere FRF, cu direcţie către dumneavoastră. Cum comentaţi această afirmaţie?
Dacă o generalizăm... Dacă nu venim cu nimic concret... Este un laitmotiv care este folosit şi în politică - motivul “ăia dinainte”. “Ăia dinainte au făcut şi au dres” – totul negativ. Dar văd că au început efervescent acum, cu 3-4 rezultate cât de cât bune ale echipei de tineret 19 ani. Păi, jucătorii ăştia erau acolo când au venit ei. Până acum au spus că nu s-a făcut nimic, acum se laudă cu rezultatele astea. Deci, nu trebuie să te grăbeşti. Un om care are experienţă nu se grăbeşte, că mai sunt nişte faze de jucat şi trebuie să aştepţi finalul, să vezi dacă se realizează într-adevăr o anumită performanţă sau mini-performanţă, dacă te califici la un turneu final. Deci, bani le-am lăsat. Baze le-am lăsat, chiar dacă undeva se interesează DIICOT-ul de baza de la Buftea. Sediu le-am lăsat. Performanţe le-am lăsat. Totuşi, au fost în perioada  de mandat a preşedintelui ăsta cu care vorbiţi acum dumneavoastră! Sigur că au fost şi părţi rele, grele, negative, dar trebuie să punem între unul şi altul un semn şi vedem ce e pe plus.

"Gestul de a-l aduce pe Daum a fost de a epata un pic. Aici e o mare greşeală pe care nu a mai suportat-o nimeni. Să faci câteva puncte într-o grupă atât de uşoară..."

Eu vă spun un lucru bun făcut de actuala conducere: regula jucătorului U21, introdusă de Andrei Vochin şi de Răzvan Burleanu. Dumneavoastră aţi găsit vreun lucru bun în mandatul lui Răzvan Burleanu?
Păi, regula junior şi 21 există din 1990. Spre exemplu, la Liga a 2-a, în 2011, prin regulament, era obligaţia de a avea doi jucători în teren pe întreaga perioadă a meciului. Doar dacă era eliminat un jucător sub 21 de ani, asta era. Se juca cu unul singur, nu trebuia să schimbe. La Liga a 3-a, trei jucători sub 21 de ani. Deci, regula asta exista, mai puţin la Liga 1 – e adevărat. Nu vreau să le fac o analiză, să îi analizeze cei care îi votează. Dar aş vrea să vă spun că un mare dezastru a fost cu centrele astea de excelenţă, care este o chestie penală, din punctul meu de vedere. Pentru că s-a încălcat legea. Şi acest abuz, cu încălcarea legii, e grav. Dar, nu-i problema mea. Dacă federaţia – adică Adunarea Generală sau Comitetul Executiv – au fost de acord să cheltuiască milioane de euro pentru aducerea lui Daum, pentru aceste centre aşa-zise de excelenţă – pentru că excelenţa înseamnă cu totul şi cu totul altceva –, ca să se demonstreze că ele sunt ilegale, atunci...

Vorbeaţi despre aducerea lui Daum. Dacă îmi aduc aminte, prin 2006 sau 2007, Adrian Mutu v-a comunicat subtil ideea că aţi putea să îl aduceţi pe Alberto Malesani. De ce aţi fost împotrivă? Dumneavoastră cum aţi fi reacţionat dacă cineva v-ar fi propus un antrenor precum Daum?
Am avut un moment în care am fost dezarmat vis-a-vis de antrenori – şi să ştiţi că nu au fost mulţi cei pe care i-am adus pe la echipa naţională. Cu toate acestea, chiar dacă am avut nişte contacte în Germania şi în Spania – şi aş fi optat pentru Spania, pentru că, totuşi, era fotbal latin, o altă situaţie –, consultându-mă cu oamenii cu experienţă, gen Angelo Niculescu şi alţii, am ajuns la concluzia că trebuie să mergem în continuare pe antrenori români. Gestul de a-l aduce pe Daum, sau oricare antrenor străin ar fi fost, a fost de a epata un pic. De a ieşi din cotidian, de a ieşi din normal, ceea ce a fost o mare palmă pe care au dat-o în primul rând antrenorilor şi şcolii de antrenori români, şi a doua – lipsei de performanţă la echipa naţională. Aici e o mare greşeală, pe care nu a mai suportat-o nimeni, ca să zic aşa. Nu o suportă nimeni. Să faci câteva puncte, într-o grupă atât de uşoară, totuşi...

Câte puncte ar fi trebuit să avem în această grupă?
Din punctul meu de vedere, între 18 şi 20 de puncte ca să fim locul doi, în mod cert la baraj. Polonia pornea, într-adevăr, favorită, dar cu Danemarca şi în jos n-ar fi trebuit să fie probleme.


Foto: FRF

"Uitaţi-vă la Suker! A schimbat antrenorul Croaţiei înainte de baraj. Aici e avantajul de a avea un fost fotbalist preşedinte de federaţie. A simţit că trebuie să intervină"

Au fost nişte momente în activitatea dumneavoastră, ca preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal, când aţi făcut nişte schimbări bruşte, dar care au ajutat naţionala României. Atunci când anumiţi selecţioneri au fost schimbaţi şi a urmat o altă traiectorie pentru naţională. Când ar fi trebuit să fie schimbat Daum de actuala conducere? Sau dumneavoastră, dacă aţi fost preşedinte acum, când l-aţi fi schimbat pe Daum, după ce meci?
Fiind zece meciuri în economia totală, deci 30 de puncte, dacă după primele patru meciuri nu aveam un număr de puncte pe care eu îl consideram necesar pentru a avea şanse, trebuia schimbat. Uitaţi-vă la Davor Suker (n.r. - preşedintele Federaţiei de Fotbal din Croaţia), înainte de baraj, sau chiar înainte de ultimul meci – dacă nu mă înşel – din preliminarii şi mai apoi la baraj, a schimbat antrenorul. Aici este avantajul de a avea un fost fotbalist, mare fotbalist, preşedinte de federaţie. A simţit că trebuie să intervină. Probabil că acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie în două-trei situaţii.

Cum vedeţi naţionala cu Cosmin Contra selecţioner?
Bine. A readus bucurie, a vorbit cu ei. Ca timp de pregătire, nu a avut foarte mult, dar a vorbit cu ei. A ştiut ce să le spună, ce să le ceară. Jucătorii au înţeles, au găsit altă atmosferă, altă motivaţie. Şi arată destul de bine. El nu are dreptate acum să certe presa, şi poate suporterii – la Cluj a avut o susţinere extraordinară, pentru că, într-adevăr, Turcia nu a arătat mare lucru. Sau aproape nimic. Să fim serioşi! Dovada – au pierdut şi cu Albania acasă, acum. Albania, care este într-o scădere, da? El nu trebuie să se supere pe presă, ba din contră, trebuie să şi-o apropie cât de mult, pentru a păstra o atmosferă bună. Asta o poate face cu presa.

Şi cu ce jucători ar putea să facă asta – să aducă rezultate?
Are. Echipa naţională are jucători. Eu m-am uitat la atacanţi. Sunt patru atacanţi. Şi a lipsit Stancu. Au fost Keşeru, Alibec, Andone, Ţucudean. Domnule, patru atacanţi! Oricare poate juca la echipa naţională titular, fără probleme. Deci, când ai patru vârfuri de atac, o concurenţă extraordinară – înseamnă că e bine. Mai trebuie să găsim la fundaşii centrali – avem nişte probleme. La fundaşii laterali – nişte dubluri, pentru că, iată, s-a accidentat Benzar, puţin scârţâim, chiar dacă a jucat bine Săpunaru. Numai că Săpunaru are 32 de ani, dacă nu mă înşel. Deci, sunt căutări. Gică Hagi pune la dispoziţia echipelor naţionale tineri de mare perspectivă.  Trebuie să îţi asumi un risc, la un moment dat. Asta trebuie să înţelegem. Eu, când l-am adus pe Piţurcă în locul lui Răzvan (n.r. - Lucescu), i-am spus că trebuie să treacă peste acea calificare – unde mai erau câteva meciuri şi se pierdea – şi să îl las să ducă mai departe, ca să poată să formeze o echipă. Trebuie să îl ajutăm pe antrenor să formeze o echipă. Eu ştiu că nu este răbdare şi nu este timp. Toţi vrem să fie 2020, pentru că am adus Bucureştiul pe elita celor 13 capitale. Dar e posibil să nu fim. Dar, dacă se formează o echipă în viitorii doi ani de zile, asta este cel mai important, ca să o ai încă opt ani sau zece ani de zile. Deci, trebuie multă răbdare.

"Daum venea şi pe 200.000!"

Ce selecţioner din mandatul dumneavoastră s-a aflat, ca salariu, aproape de salariul lui Daum?
Niciunul nu a avut. Nu cred că a avut mai mult de 300 şi ceva de mii niciun antrenor. E adevărat că la calificare primeau bonusuri, dar mie mi se pare că trebuie să fim la nivelul celor din jurul nostru. Adică, chiar dacă vine Daum – Daum venea şi pe 200.000, credeţi-mă! Dar nu aveam nevoie de Daum! Pentru că nu s-a pierdut doar un milion şi cât s-a plătit toată echipa lui, prin această necalificare, s-au pierdut mult mai mulţi bani, peste zece milioane de euro.

Se vorbeşte acum, înainte de alegeri, şi de taberele din fotbalul românesc care susţin anumiţi candidaţi. Se vorbeşte şi despre tabăra lui Mircea Sandu. Pe cine susţineţi?
Fotbalist! (n.r. râde) Oricare dintre fotbalişti. Că-i Prunea, că-i Lupescu, că-i Marica, Balaj – care a fost fotbalist, că-i Puşcaş, Iacob... Oricare dintre ei, îi susţin. Nu am influenţe, nu am interese. Singurul meu interes este ca fotbalul românesc să fie condus de cei care au asudat acolo, pentru că ştiu că şi în alte federaţii au fost anumite intervenţii, dar măcar mă uit că la handbal e Dedu - care a fost un mare campion, la tenis e Cosac - care a fost un campion, la scrimă, la înot, la gimnastică, la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român sunt foşti mari campioni. Chiar dacă a fost o anumită influenţă la momentul votului...

O ultimă întrebare: când îl vedeţi pe fiul lui Didi Prodan aici, în sală, organizatorul evenimentului, ce vă vine în minte?
Să-l cert, să slăbească (n.r. - râde). Nu, el a avut o mică problemă, trece peste ea acum. Ce să îmi vină în minte? Ştiu cât de mult îl iubea, cât de mult se ducea după el la antrenamente – îl ducea, îl aducea, îmi povestea. Şi mă gândesc că, dacă atât de mult şi-a dorit Didi Prodan şi şi Răzvan îşi doreşte, poate că, la un moment dat, va putea să devină şi el un campion în fotbal.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.