INTERVIU EVENIMENT cu Ion Ţiriac. „Halep trebuie să aducă bucuria asta poporului român”. Cum poate fi învinsă „băbuţa” Serena, planurile pentru tenis şi mesaj pentru preşedintele Klaus Iohannis: „Are câteva milioane de fini, noi toţi suntem finii dumnealui”

11 iul 2019 10165 afişări Tenis

Un interviu cu Ion Ţiriac este mereu savuros, plin de substanţă, aşa cum ne-a obişnuit de-a lungul timpului, omul de afaceri transmite întotdeauna lucruri importante, inedite. Din sport, economie, educaţie, sănătate, politică, din absolut toate domeniile.

Preşedintele Federaţiei Române de Tenis se află în aceste zile la Bucureşti. Surprinzător, am spune noi la prima vedere, ţinând cont că în aceste zile Simona scrie o nouă pagină de istorie la Wimbledon pentru tenisul românesc, pentru sportul românesc, pentru România ca naţiune până la urmă! Până de curând, mai mereu, Ion Ţiriac a fost zărit în cele mai bune loje la toate evenimentele majore ale Simonei. La Roland Garros, spre exemplu, are aceeaşi lojă rezervată de ani de zile. Dar tot de curând, cel mai bogat român şi-a luat o grijă în plus pe cap, Federaţia Română de Tenis. Practic, partea mai puţin plăcută a tenisului românesc, având în vedere că forul este ţinut într-un blocaj financiar deja de ani de zile. S-a înhămat însă la treabă pentru „generaţia mai fragedă”, cum îi place să spună, adică pentru copiii de la grădiniţe!

Problemele de la Bucureşti l-au reţinut pe loc pe finalul acestei săptămâni, când Simona Halep luptă pentru un obiectiv fantastic, titlul la Wimbledon! Dar Simona este într-un contact permanent cu Ion Ţiriac. Iar interviul nostru, bineînţeles, nu avea cum să înceapă cu alt subiect decât cu ”Simona Halep la Wimbledon”. Finalul se îndreaptă, bineînţelesi, tot către reprezentanta României. Preşedintele Federaţiei Române de Tenis a terminat interviul cu un „Hai, Simona!”, înaintea semifinalei de joi cu Elina Svitolina. Vă invităm să citiţi, să urmăriţi video integral interviul.

Aş vrea să începem cu cel mai fierbinte subiect al acestei săptămâni, Simona Halep, calificată în semifinale la Wimbledon. Şi-a egalat practic cea mai bună performanţă aici. Cum aţi văzut tot parcursul ei până acum?
Eu am fost câteva zile şi la Wimbledon, pe lângă treaba cu Federaţia Română de Tenis, mai am şi treaba cu ATP şi cu WTA în special. Procesul pe care l-am intentat, nu atât eu, ci ei mie...Se pare că putem să obţinem cele 12 zile la Madrid începând din 2021, cum putem, eventual, obţine şi un turneu de fete de o categorie mai mare decât cel care există acum, de 250. Dacă statul român ia Arenele BNR înapoi, este un subiect de care s-a vorbit atât încât sunt obosit să-l mai ascult, sigur că se poate aduce înapoi repede şi turneul de la Budapesta (n.r referire la turneul ATP). M-aţi întrebat de Wimbledon. Este meritoriu că o avem pe Halep în semifinală. O Halep care a avut un an greu, o Halep care în cartea mea de adrese nu s-a antrenat luni de zile din cauză că a fost genunchiul, din cauză că a fost tendonul şi aşa mai departe. Şi, totuşi, uite că a reuşit să străbată până acum şi într-un ritm destul de comod aş spune până în semifinale. Halep poate să bată pe oricine şi poate să piardă la multe. De asta, care Halep o să vedem în semifinală, asta este o altă treabă. În orice caz, joacă de trei ori mai bine decât în primul tur.

  • „Wimbledon nu e deosebit de 1959, când am sărit gardul duminica dinainte. Am sărit gardul după 8 ore de colindat la Londra, să văd Wimbledon, fără să ştiu o boabă engleză, fără să ştiu unde, dar Wimbledon a rămas la fel. Coada este de 5 kilometri, biletele s-au scumpit un pic, de vreo 10 ori mai mult decât pe vremea mea, jocul s-a schimbat, cu o viteză mult prea accelerată, dar pe departe este cel mai impresionant turneu de tenis din lume. Merg mai departe, sunt cei care au avut curajul să ţină iarba încă”, Ion Ţiriac

A spus despre d-voastră, la începutul turneului, că sunteţi un „antrenor foarte bun”. Ce sfaturi i-aţi dat la start?
Eu discut foarte puţin cu ea despre sfaturi. În primul rând, cu tot respectul pentru tehnicieni, să-mi spuneţi şi mie un antrenor care a luat un jucător la 14-15 ani şi l-a făcut campion mondial. Arătaţi-mi unul.. Şi am mai făcut şi altul, şi am mai făcut şi altul. Eu cu treaba asta mă laud al dracului de mult. Năstase nu este al meu, este al lui Steaua. Dar de pe la 17 ani a stat pe lângă mine, nu pe lângă Steaua. Pe Vilas l-am luat la 17 ani şi l-am dus unde l-am dus. Pe Becker, la 14 ani şi l-am dus unde l-am dus. Şi antrenor, şi manager, şi de toate. Safin, tot aşa, l-am luat de tânăr şi l-am dus unde l-am dus. Nu prea bine, pentru că s-a lăsat mai repede decât trebuia. Ivanisevic... Deci, spunând treaba asta, este foarte greu să spui antrenor, antrenor, antrenor. Mai mult decât atât, unui jucător nu poţi să-i dai mai mult în cap decât o singură problemă. Dacă îi dai trei probleme, nu are cum să le rezolve în acelaşi timp, că nu ştie care este prima, a doua, a treia. Şi atunci e foarte greu şi prefer să-l las. Simona are un antrenor şi acum, este un român şi este în semifinale la Wimbledon. Vorbeşte şi cu Darren. În cartea mea, dar cu alte adrese, Darren este unul dintre foarte puţinii care cred că ştie ceva despre tenis. Vă dau un singur exemplu, acum 2 zile, domnişoara Simona Halep îmi spune: „Am bătut-o pe asta, dar am servit al dracului de prost. M-am dus şi m-am antrenat imediat după ce am terminat, m-am dus să servesc”. I-am spus: „Întreabă-l pe Darren ăsta, nu este el acolo, dar te vede pentru că îţi comentează meciurile. Eu aş arunca mingea mai jos...”. „(n.r. reacţia Simonei) Vai de mine şi de mine, asta mi-a spus acum o oră şi el”. Sunt nişte lucruri care unul, într-adevăr, le pipăie şi le vede. Dar, cineva apoi trebuie să le implementeze. Eu nu cunosc nicio altă implementare la sport decât repetiţia. Adică, acel lucru trebuie să-l repeţi de 1.000 de ori. După ce ai făcut asta, poţi să pretinzi că mingea trebuie să se ducă acolo. Jocul pe iarbă este ceva mai repede, deplasarea pe iarbă este puţin diferită. Dar fata asta are un talent ieşit din comun. Pentru că, altfel, un om sau o „oamă” nu ar avea niciun fel de şansă să fie în semifinală la Wimbledon, cu antrenamentul care nu l-a făcut toate lunile respective din motive foarte justificate.

Simţiţi că Simona poate să câştige Wimbledon în acest an?
Păi aţi văzut cine este în semifinală?

Sigur...
Chit că băbuţa aia (n.r. referire la Serena) are 36 de ani sau 37, pentru tenis nu este foarte tânără. Să o spunem pe aia dreaptă, mai are şi kilogramele pe care le are, dar atunci când o rade, nici nu poţi să pui altfel pe româneşte, mingea se duce de două ori mai repede ca la oricare alta. Acum, dacă o mişti de două ori, nu mai ajunge, asta este sigur. Poţi însă să o mişti? Ce este înainte, oul sau găina? Ce este, lovitura ei care te termină sau poţi să o mişti tu cu prima şi atunci cu a doua aproape o termini. Dar dacă nu termini punctul repede, ea din trei lovituri prinde una, ca să fie bună sau rea. Matematic şi pe hârtie, Simona poate să câştige cu oricare şi destul de uşor. Cum, atenţie, nu e uşor nici cu Svitolina, dar trebuie să joace tenisul ei. Unu, să stea aproape de linie. Dacă se dă în spate, iar natura ei este să se dea în spate, e pierdută, pentru că unghiurile se măresc. Tenisul este astăzi un ping-pong pe un teren mai mare, iar dacă unghiurile se măresc, nu ai niciun fel de şansă la viteza mingii. Noi, întotdeauna avem multă speranţă, noi românii, şi ne identificăm cu cineva care poate să ne aducă o bucurie. Halep trebuie să aducă bucuria asta poporului român.

  • „După cum aţi văzut, la Wimbledon sunt mult mai puţini români, pentru că nu au putut să intre. Federaţia Română are un set de bilete pe an. Iar jucătorii care am jucat Wimbledon, eu nu l-am câştigat, dar Năstase l-a câştigat la dublu, avem un badge cu care, din când în când, ne lasă şi pe Central. Şi în general se numeşte Last 8, acela îl am şi eu. Şi dacă sunt locuri la tribuna internaţională, putem să intrăm, dar în rest nu putem”, Ion Ţiriac

Ion Ţiriac:„ Eee, de data asta să se liniştească, că altfel îl liniştim noi” 

Prin Simona Halep, România este la cel mai înalt nivel în tenisul mondial. În schimb, pe plan intern, Federaţia Română de Tenis nu este la acelaşi nivel. Ba, din contră, de câţiva ani nu are nici finanţare, este blocată sistematic de finul preşedintelui Klaus Iohannis, este vorba despre domnul Vecerdea. Aţi candidat de curând pentru funcţia de preşedinte, aţi câştigat destul de clar, indubitabil, dar chiar şi după ce aţi fost ales, domnul Vecerdea continuă cu contestaţii. Ce puteţi face, este clar că lucrurile arată sub orice critică.

Eu pe acest individ nu îl cunosc foarte bine, am vorbit cred că de două ori în viaţa mea cu dumnealui. Prima dată acum 4-5 ani, când a venit să schimbe federaţia, că a fost în America, n-am înţeles foarte bine, dar bun, nu înţeleg eu absolut tot. Pe de altă parte, este foarte adevărat, se prevalează totdeauna de faptul că este finul preşedintelui României. Bănuiesc că domnul preşedinte a fost ales democratic, este în regulă, cred că are mulţi fini. Are câteva milioane de fini, noi toţi suntem finii dumnealui şi ne tratează pe toţi în mod egal. Acest fin se prevalează de acest lucru şi sperie pe toată lumea. Dar domnul Iohannis nu este un om de speriat, este un domn cu mintea la el, a ajuns şi preşedinte, iar asta nu mă deranjează absolut deloc. Însă, începe să fie puţin supărător (n.r. referire la Vecerdea). În ultimii 3 ani a blocat federaţia. De data asta, Ministerul Tineretului şi Sportului a condus alegerile, au votat cei 51 de membrii ai acestei Federaţiei. În Adunarea Generală chiar i-am rugat să nu mă aleagă dacă, cumva, sunt de părere că în aceste şase luni nu pot să fac ceva. Rezultatele la alegeri au fost, cum spuneţi şi d-voastră, destul de clare, dar dumnealui s-a supărat că a avut un număr minor de voturi şi a început din nou. Eee, de data asta să se liniştească, că altfel îl liniştim noi. Nu poate să ţină ostatică o federaţie precum cea de tenis, cu trei finale de Cupa Davis, cu jucători nr. 1 în lume, băieţi şi fete, cu câştigători de Grand Slam-uri, pentru că nu dumnealui i-a făcut pe ăştia, nu a făcut nici finalale de Cupa Davis. Este inutil să discutăm despre acest domn, pentru că nu are loc în vocabularul meu.

Cum depăşiţi aceste probleme?
Şi justiţia asta română trebuie la un moment dat... să vedem despre ce este vorba. Găseşti un om care are nişte probleme de toate felurile. Trebuie să aibă grijă, pentru că nu poate să ne oprească pe toţi din ţara asta, că are o calitate sau cealaltă. Şi cu asta am terminat, pentru că nu merită să cheltuim timp în treaba asta.

Ce vă propuneţi să faceţi din funcţia de preşedinte?
În două săptămâni trebuie să mulţumesc tuturor, începând cu ministrul Sporturilor, cu ministrul Dezvoltării, cu ministrul de Finanţe care plăteşte la acest turneu (n.r referite la Bucharest Open), cu primul-ministru care a spus „hai să facem ceva pentru sport”. Apoi, venim cu treaba aia, ce să facem pentru sport, venim cu ministrul Învăţământului, hai şi la grădiniţe. Facem cum spuneţi voi, federaţia pune terenul acela mic, cu mingile de burete, cu rachetele mici, astfel încât să se joace copilul. Iar celui care îi place să se joace mai mult cu racheta şi cu mingea, poate încet-încet îl băgăm acolo şi devine ce devine. Dar, dacă noi nu semănăm încă o dată, pe noi ne aşteaptă pustiul în spate după generaţia asta lui Halep. Acum avem un motor enorm. Cel mai identificat român cu populaţia, cu poporul român este Halep. Asta trebuie să o recunoşti şi datorită faptului că tenisul este al doilea sport după fotbal în Europa şi în România la fel. Simona este o personalitate cu un talent ieşit din comun, să sperăm că o mai ţine 3-4 zile, mare bucurie ne-ar face. Aşadar, mă interesează tineretul foarte fraged, grădiniţa.

  • „Cu toate beţele în roate pe care cineva încearcă să le pună aici, eu îmi fac treaba. Iar eu când am spus ceva, să fie toată lumea atentă, eu îmi fac treaba”, Ion Ţiriac
  • „Guvernul ar trebui să ne asigure posibilitatea să facem cel puţin 20 de turnee Challenger de 125.000 de euro, ar fi o treabă senzaţională. Cu tot respectul, pe vremea domnului preşedinte Năstase a fost iar o treabă ieşită din comun, 34 de turnee mici. Pe vremea respectivă erau de 10.000, acum jucătorii pretind altceva. De acolo au ieşit şi fetele astea. Până şi Halep a jucat câteva de alea bune până să ajungă unde este azi. Italia are 35, Cehia are vreo 40, Statele Unite nici nu mai ştiu numărul câte au, noi am rămas în urmă”, Ion Ţiriac
  • „Tenisul este o federaţie care poate să dea şi un campion olimpic anul viitor, că o fi Halep, că o fi cu Tecău la dublu-mixt”, Ion Ţiriac

„Hai să vedem ce putem face pe viitor, să-l avem turneul nostru, că acesta este luat cu împrumut de la unguri” 

Săptămâna viitoare avem turneu mare la Bucureşti. Ce aşteptări aveţi de la această competiţie şi cum îi vedeţi viitorul?
Eu am două sentimente aici. Unul ca omul Ion Ţiriac şi al doilea acum ca preşedinte. Data acestui turneu este foarte nefericită. Vine imediat după Wimbledon, apoi este şi pe zgură. Hai să vedem ce putem face pe viitor, să-l avem pe al nostru că acesta este luat cu împrumut de la unguri. Culmea, noi am împrumutat fetele de la unguri, iar ei au împrumutat de la mine băieţii. Bun, pe alţi bani, altă distracţie. Dar, este un turneu foarte bine atestat, cu toate româncele care vin după Halep, cu participare internaţională favorabilă.

  • „Sport mai există foarte puţin în ziua de azi, totul este numai bani. Federaţia Internaţională a vândut Cupa Davis pentru că nu avea bani. Două posibilităţi, ori eşti handicapat şi nu poţi să vinzi tu şi atunci aţi adus pe altul ca să ia spuma. Ca să faci 18 echipe în acelaşi loc, într-o săptămână, să câştigi Campionatul Mondial. Apoi şi-au dat seama de prostia lor şi au spus că nu mai e Campionat Mondial, este Cupa Davis, pentru că nu vrem să pierdem avantajul pe care îl avem cu un asemenea brand după 120 de ani. Anul acesta se desfăşoară la Madrid, unde infrastructura nu este a mea, este a oraşului, dar sunt nişte treburi mărunte. Una, unde ai 18 vestiare pentru 18 echipe? Nu ai cum să le faci. Unde ai 18 terenuri de antrenament? Şi unde joacă 6 meciuri pe zi? Dar acesta este sportul, numai şi numai bani”, Ion Ţiriac

„În cartea mea de adrese, fără a fi considerat comunist, este obscen să dai unui jucător 60.000 de lire dacă pierde în turul 1 la Wimbledon”, Ion Ţiriac

Înainte de Winbledon am văzut că jucătorii de top vor un procent mai mare din cifra de afaceri a unui turneu de Grand Slam...
Jucătorii, în general băieţii, vor un sistem american. Dar eu nu trăiesc în America, nu ai cum să judeci matale ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă acolo. Fostul meu prieten sau patron de la Boston, imediat după ce acum 30 de ani am făcut noi liga la tenis în Statele Unite, a prins gustul sportului. Robert Kraft se numeşte omul şi a cumpărat o echipă de fotbal american. Costa 170 de milioane. Echipa valorează azi pe undeva la 3-4 miliarde, dar el din parking face 150 de milioane net, stadionul fiind la 50 de kilometri de Boston. Din parking! Şi ce încasează, vreo 2 miliarde de dolari. Spunând lucrurile astea, lumea se schimbă, Neymar vrea 300 de milioane acum, nu ştiu dacă merită, dar dacă piaţa poate să-i ofere, îi oferă. Însă să propăvăduieşti un lucru care nu mai are nimic comun cu sportul cum e Cupa Davis sau Cupa Federaţiei, la care vor să aducă 16 echipe acum în aceeaşi săptămână, este de neconceput.

„Nu este niciun Campionat European de fotbal, sunt trei meciuri” 

Până unde se poate ajunge cu aceste sume, că aminteaţi şi de transferul lui Neymar...
Se poate ajunge undeva. Mie dacă cineva îmi spune „Ţiriac, mâine jucătorii ăştia vor un turneu de 50 de milione de dolari pe an”, eu îl fac imediat. Găsesc locul în 3 ore. N-am de dat decât 3 telefoane la oamenii care nu au astăzi şi la care banii sunt doar cu zerouri, ca la monopoly. Dar, totuşi, acest tenis s-a jucat întotdeauna la Londra, la New York, în Australia au peste 1 milion de spectatori, Roland Garros a făcut acum un stadion care în 2021 va avea şi acoperiş. Totul devine o sărbătoare mondială, naţională în aceste locuri. Un turneu ca Roland Garros are peste 50 la sută din non-francezi, adică vin numai străini. Bun, depinde mult şi omul, cine e. Proprietarul turneului Indian Wells, care a fost vândut acum 10 ani, este Larry Ellison. Proprietarul lui Oracle. Omul acesta a investit 500 de milioane în patru ani. Şi atunci, cu investiţiile astea, unde ajungem, unde ajungem... Nu vreau să ating acum şi Calea Ferată, m-am săturat şi de ea, asta care susţineţi că avem neapărat nevoie de ea la Campionatul European de fotbal. Nu este niciun Campionat European de fotbal, sunt trei meciuri. Eu sper ca România să se califice, să o vedem măcar într-un meci, două şi aici. Şi dacă trei meciuri le jucăm şi fără România, unde le jucăm, cum le jucăm? Acest Campionat este anul viitor în mai.

În iunie...
D-voastră veniţi şi spuneţi, „eu vă garantez că această linie ferată este importantisimă”. Pentru ce? Ca să meargă unul de la aeroport la Gara de Nord? Să meargă la Băicoi? Sau să vină de la Strehaia la Gara de Nord, apoi la New York? N-am făcut metroul şi acum facem cale ferată! Proiectul nu este al acestui Guvern, proiectul este de 3-4 ani. I-am rugat, faceţi linia ferată la 100 de metri, luaţi din terenul meu gratis. Şi apoi ştiţi ce spun? „Eu vă garantez că este un proiect important pentru Campionatul European şi în aceste 14 luni, de când încep lucrările, este gata”. Păi, nene, 14 luni sunt deja undeva în august-septembrie anul viitor, s-a terminat demult Campionatul European, ce e asta? În sfârşit, e contra legii. În al doilea rând, trenul trece la 7-8 metri de o casă, la 15 de alta. Dacă acolo nu trece trenul, eu până la urmă aş vrea să-mi fac Universitatea mea de Sport, să o scot din grajdurile regale care este acum. Să le fac un campus exact ca în Statele Unite, cu terenul de hochei, cu piscină olimpică alături, cu sala de gimnastică olimpică, cu academia de tenis. Or avea vreo 3-4 academenii de tenis, dar şi eu trebuie să îmi fac una cu Năstase, tot al meu rămâne aşa cum este. Şi adevărată, aşa cum este construită cea a lui Nadal sau cum sunt cele din Statele Unite, unde sunt 28 de academii majore. Păi din 20.000 de copii este mai uşor să găseşti un copil decât din ăştia 200, 500, 700 care eventual îi avem noi. Şi numai aceia la care poate să plătească tăticu sau mămicu. Ăla care nu poate să plătească, poate e puţin mai flămând, iar dacă te uiţi în istorie, că e Santana, că este Năstase, toţi sunt născuţi pe terenurile de tenis unde păriţii erau îngrijitori. De acolo vin (n.r. referire la marii campioni), cei care în fiecare zi au stat cu rachetele în mână, ore în şir. Asta vrem să aducem şi noi cu grădiniţele.

Aţi vorbit de Campionatul European mai devreme. Credeţi că o scoatem totuşi la capăt, astfel încât să nu ne facem de râs, la cum arată totul în momentul de faţă?
Atenţie, noi ne-am îmbătat de fericire, inclusiv eu, cu rezultatele naţionalei Under 21. Este în regulă, am ajuns acolo şi avem altă generaţie. Atenţie, staţi liniştiţi, nu-i îmbătaţi cu apă rece. Sunt mult mai valoroşi decât ceilalţi dinainte? Să sperăm! Să fie ca şi „Generaţia de Aur”, pot să sper şi asta, dar asigurarea nu mi-o dă niciunul. Eu am în spatele meu şi în cartoteca FR de Tenis campioni de juniori de Wimbledon, de Roland Garros care nu au mai ajuns. Se întâmplă, nu e automat.

„Simona Halep englezoică, Simona Halep nemţoaică ar fi câştigat mult mai mult”

Ianis Hagi este cotat azi la 10-12 milioane de euro, la cât ar fi cotată Simona Halep, dacă ar fi şi în tenis ca şi la fotbal, să fie transferată de la un club la altul?
Noi suntem un sport individual, nu suntem de vândut sau de cumpărat de către echipe. Să o luăm altfel. În timpul meu şi al lui Becker era foarte uşor să faci rost de 100.000 de dolari sau de 200.000 sau de 500.000 pentru un junior. Sau cel puţin mie mi-a fost. A trebuit să dau două telefoane. Lucrurile s-au schimbat. Primii 5 câştigă azi enorm numai din bonusuri. Apoi, din punct de vedere economic, Germania - nr. 1, Statele Unite – nr. 1, 2, Franţa – nr. 2,3, Anglia – nr. 2,3,4. Şi cam atâtea sunt în categoria asta. Multinaţionale, identificarea sportului cu un brad sau un produs. Şi atunci câştigă de cel puţin 2-3 ori mai mult. Simona Halep englezoică, Simona Halep nemţoaică ar fi câştigat mult mai mult, cu toate că Angelique Kerber este o jucătoare bună de tenis. Însă în cartea mea de adrese, mereu repet, Simona are mult mai multă charismă. Şi pentru că vouă jurnaliştilor vă place să spuneţi cât a câştigat Simona Halep, vă spun eu că nu a câştigat destul. Trebuia să câştige mult mai mult, să fie mai bănoasă treaba.

„Federer nu are naţionalitate, în cartea mea de adrese este cu peste un miliard”, Ion Ţiriac

Până la ce vârstă îl vedeţi jucând pe Federer?
Federer este competitiv, este un jucător aparte. Nu este cel mai expresiv campion din lume pe care l-am văzut vreodată în viaţa mea. Tare mi-ar fi plăcut să mai spargă câte o rachetă, să mai urle câteodată, să râdă sau să plângă, să aibă măcar 10 la sută din Năstase. Nadal este cel pe care îl admir cel mai mult, din toate punctele de vedere. Al efortului pe care îl depune în teren, cel puţin dublu decât Federer, al faptului că a rămas cu picioarele pe pământ, adică este modest, ştie de unde a plecat, ştie şi cine are nevoie de mai mult. Nici Nadal nu mai e spaniol, cu toate că el reprezintă Spania. Este de departe cel mai bun produs spaniol din toate sporturile în ultimii 20 de ani.

De Halep se leagă şi multe speranţe la Jocurile Olimpice. Cum vedeţi tot ce se întâmplă azi în sportul românesc şi ce şanse oferiţi naţiunii de a fi clasată mai sus la Tokyo decât la Rio 2016?
Nu ştiu ce să fac, să râd sau să plâng? Domnul Constantinescu (n.r. preşedintele Emil Constantinescu) mai există, i-am spus în tribună, la Sydney 2000, dacă nu investim, în 15-20 de ani, nu numai că nu mai suntem în primele 10, nu mai suntem în primele 30. Am greşit, am ajuns pe 51 la Rio. Spunând treaba asta, despre ce vorbim noi? Vorbim despre o ţară care a avut mai multe excepţii decât orice altă ţară din lume. Meritul meu la Sydney a fost moştenirea din era comunismului. Şi canotoarele, şi Szabo, toţi au fost moşteniţi de acolo. Am făcut 26 de medalii. Gimnastica, erau 40 de antrenori români la alte naţiuni. Aur, argint, bronz, aur argint, bronz şi mi-au furat şi medalia lui Răducan. Am avut ghinionul şi la canotaj, mi s-a explicat cu vântul, că noi eram mai tehnici, că mai luam încă 2 medalii. S-a terminat, noi nu am mai semănat. Iar acest 0,026 la sută pentru sport este ruşinea naţiunii noastre, pe departe! Slavă domnului că nu sunt ministrul Sportului, că aş rupe masa aia la şedinţa de Guvern. Păi este vorba despre sănătatea naţiunii mele, educaţia naţiunii mele, sportul te educă mai mult decât tot ce ai. Nu numai că te învaţă să câştigi, dar te învaţă să ştii să şi pierzi. Să accepţi să pierzi şi să fii mai bun mâine. Toate treburile astea, sănătate, educaţie, sport, nu le am! Acum, cum sunt cheltuiţi banii aceştia, asta este altă treabă. La sport se face bicicleta. Ne tot învârtim, dar ce e mai important? Oul sau găina care îl face? Şi societatea s-a schimbat. Copilul la un an şi jumătate la restaurant primeşte tableta şi dă cu degetul, că aşa nu mai ţipă, nu mai face altceva. Dar copilul acela nu ştie nici să M-E-A-R-G-Ă!


 

 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.