• Pentru cautarea "tags:blog ciuca" am gasit 14 de rezultate

  • Editorial Mihai Ciucă: Se sparge gaşca lui MM? Editorial Mihai Ciucă: Se sparge gaşca lui MM?
    28 iul 2010   Liga 1

    Care e diferenţa dintre înfruntarea cocoşească, dar cu minte de găină a lui Pădureţu din prima repriză a meciului cu Zenit şi parangheliile din patria Mariei Tănase ale lui Brandan şi Semedo după etapa de debut? Niciuna, oricât ai căuta-o cu lumânarea. Dacă ţăcăneala celor trei ar fi fost un subiect de presă undeva pe la mijlocul lui octombrie, poate că s-ar fi găsit o explicaţie, dacă nu, atunci probabil s-ar fi inventat. Erau şi ei nervoşi cu nervii la jumătatea sezonului, au mai deschis supapele, doar nu sunt roboţi ş.a.m.d. Ar fi fost cam pe vremea la care, anul trecut, Unirea ardea la vâlvătaia partidelor cu Stuttgart şi Rangers, iar Mihai Stoica nu avea în niciun caz nevoie de atâtea apeluri din categoria "ia biletul, neamule, cu numai cinci lei", de parcă ar fi fost gogoaşa înfuriată a lui Papaiani din pionieratul cinematografiei.

  • Editorial Mihai Ciucă: Câte parale face Zicu? Editorial Mihai Ciucă: "Câte parale face Zicu?
    21 iul 2010   Liga 1

    Se face azi, poate mai spre seară, se face mâine, a picat, se renegociază, se dezminte, intră şi numele lui Chiacu în ecuaţie, ba şi cele ale lui Costin Lazăr sau Bornescu... Nici că se putea mai mare încâlceală în schimbul Zicu – Grigorie, care n-ar propune decât două certitudini. Mie-n sută iese în câştig Timişoara, cu siguranţă şi Dinamo. Dar cu ce se alege Rapid din această tranzacţie? Doar cu o nălucă a celui care mergea la inima galeriei parcă mai ieri. Zicu de azi în carne şi oase, care a ajuns să înfrăţească şi nucleele dure ale fanilor dinamovişti şi giuleşteni. "Puturosul ăla" e eticheta cel mai des întâlnită. Vi se pare nedreaptă?

  • EDITORIAL MIHAI CIUCĂ: "Unde să revină Ştiinţa?" EDITORIAL MIHAI CIUCĂ: "Unde să revină Ştiinţa?"
    15 iul 2010   Liga 1

    Îţi crapă mintea la ce auzi şi la ce vezi. Sezonul stă să înceapă şi Primăria Craiovei începe negocieri pentru ca Ştiinţa să se întoarcă din exil. Târguieli ca la pepenii de Dăbuleni. Mai lăsăm noi, mai lasă şi emisarii lui Mititelu, poate ne întâlnim pe undeva peste câteva zile. Abia acum, cu o săptămână înaintea primului fluier

  • Editorial Mihai Ciucă: A doua operaţie pe cord a lui Cruyff no title

    Exerciţiu de imaginaţie. Meci România – Ucraina decisiv pentru calificare la un turneu final. Să zicem următorul Mondial din Brazilia. Închipuiţi-vă că aţi citi în ProSport o declaraţie a lui Mircea Lucescu de genul "cu cine ţin mâine? Cu Ucraina bineînţeles, doar trăiesc şi antrenez aici de atâţia ani". Altă variantă. Loţi Boloni pune la punct un reporter în săptămâna premergătoare uneia dintre partidele cu Franţa din viitoarele preliminarii pentru Euro: "de ce mă mai întrebaţi de care parte sunt dacă am spus de o mie de ori că sunt un antrenor de şcoală franceză?! Evident, cu echipa lui Blanc". De a doua zi, s-ar vinde în România sprayurile de scris pe ziduri mai abitir decât vuvuzelele în Africa de Sud.

  • Editorial Mihai Ciucă: Spania grea de cap

    Spania e echipa sfârşitului de deceniu. Indiferent de deznodământul finalei de duminică. E de ajuns să ataşăm parcursului de la acest Mondial titlul european de acum doi ani pentru ca nimeni să nu clintească Furia Roja de pe soclul momentului. CLICK AICI PENTRU A CITI INTEGRAL EDITORIALUL LUI MIHAI CIUCĂ

  • Lobonţ, ce dilemă!
    30 mai 2010   Nationala

    În tripla de la Lvov cota parte a lui Lobonţ saltă undeva pe la un gol şi jumătate. La primul al Ucrainei n-ar fi prea multe de comentat. Poate doar de adăugat o nedumerire: chiar nu l-a mirosit nimeni pe Aliev pe studiul video că are un şut vârtos căruia nu-i

  • Chivu şi restul, muritorii Chivu şi restul, muritorii**
    29 mai 2010   Nationala

    La vremea lor, toţi au avut sau şi-au închipuit că au o explicaţie plauzibilă pentru plonjonul în silenzio stampa. De la Dobrin până la Adi Ilie, Filipescu sau Piţurcă, mai către zilele noastre. La fiecare a fost doar o toană de moment, de calibrul "m-am sculat cu faţa la cearşaf"

  • Editorial Mihai Ciucă: Chiar a înviat Editorial Mihai Ciucă:** Ce potriveală!
    27 mai 2010   Liga 1

    Am avut dovada şi miercuri, în finala de la Iaşi. A fost nevoie de un investitor care rostogoleşte la vale butoaie cu bere pentru ca debila Cupă să-şi recapete roşaţa din obraji. Tribune pline ochi, mulţi draci la coadă la biletele care tocmai se epuizaseră, dansul laserelor, sute de minute de transmisie înainte şi după finală. Plus un show de zile mari în deschidere, cu Balaci şi Augustin, ca pe vremuri cu Dobrin şi Lucescu demult retraşi şi cu varianta de rezervă actori versus ziarişti, în care bineînţeles că tribuna le făcea galerie lui Arşinel şi Mihăiţă.

  • Reportajul, Ţopescu şi Sevilla ’86 Ce s-a întâmplat înaintea finalei ’88
    17 mar 2010   Liga 1

    Un tânăr ambiţios din secţia de sport a TVR a propus un reportaj fabulos către finele anilor ’60. „Cine eşti, dumneata, spectatorule?”. Tânărul se numea Cristian Ţopescu, iar imaginile curgeau în valuri cu microbişti înaintea unui cuplaj bucureştean. Suporteri ciondănindu-se pe un taxi, ciorchine pe scara din cârca troleibuzelor sau pe tampoanele tramvaielor între clasa I şi a II-a. Microbişti schimonosindu-se pe gradenele fostului „23” la ratările favoriţilor, exultând, alţii fără nicio reacţie de parcă erau picaţi la primul meci de footbal. De pe gazon sunt oferite doar frânturi de joc. Imaginile erau, evident, alb-negru, dar ceva tot trecea dincolo de cromatica vremurilor. În tribune, majoritari erau rapidiştii, cam cât toată tribuna a doua, pentru care derby-ul Dinamo - Steaua n-a fost niciodată meciul-vedetă al cuplajului. Alte vremuri. De-atunci şi până acum doar timbrul vocii lui Ţopescu nu s-a schimbat. Sondajele la zi certifică hegemonia fanilor stelişti. Efectul Sevilla ’86. Cupa Campionilor care a mers atunci la inima întregii suflări microbiste a răsturnat în timp ierarhia simpatiilor. A triplat, cel puţin, numărul fanilor roş-albaștri. Paradoxal, tot un moment de referinţă în fotbalul nostru, s

  • Ce s-a întâmplat înaintea finalei ’88 Ce s-a întâmplat înaintea finalei ’88
    15 mar 2010   Liga 1

    Nimic nu se compară în întreaga istorie a fotbalului nostru, nu doar a derby-urilor Dinamo - Steaua, cu ce s-a întâmplat în finala Cupei României din 1988. S-a incendiat odată o peluză, Andone a propus singurul protest în public, vehement, cu gesturi largi, la adresa familiei Ceauşescu, alteori meciul a fost pe punctul de a se întrerupe definitiv din cauza petardelor şi a fumigenelor, n-a fost întâlnire fără incidente cu arbitrii, pe scurt, fiecare derby a avut povestea sa. Finala ’88 e un caz unic. Cei care revăd azi finalul scos din minţi după golul lui Balint, şi tot nu pot pricepe ce s-a întâmplat, ar trebui să dea timpul înapoi, înaintea primului fluier al lui Radu Petrescu. În acei ani, Steaua şi Dinamo îşi feliaseră zonele de influenţă, ca după o întrunire de la o Yalta invizibilă. Sateliţii şi lacheii erau bine conturaţi, nu încăpea loc de neutralitate. Timişoara a plătit chiar cu preţul retrogradării îndărătnicia de a juca pe gazon. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Nici măcar ziariştii de la „Sportul”, câţiva agreaţi de o tabără, alţii de cealaltă. Nu existau transferuri de semnături în cronicile din ediţia de luni a „Sportului”. Cât despre linia tabletelor din „Săptămâna”, n-ar mai fi nimic de adăugat. Avantaj „viteziştii”. În acest război la baionetă cum puteau fi oare uitaţi tocmai arbitrii?! Până la Revoluţie, Steaua şi Dinamo au avut fiecare corpul lor de balet. Ca nu cumva vreun meci împotriva satelitului rivalei, cu Victoria, Olt ori Moreni, să scape

  • Ţinta falsă Ţinta falsă
    21 sep 2009   Special

    Undeva prin preajma vestiarelor, o mână de puşti care nu păreau să sară de 20 de ani îşi cerea banii pe biletele la meciul cu Rapid. N-am plătit ca să ne arate Costea degetul mijlociu, protesta unul mai colţos din pâlcul alb-albastru. Afrontul jucătorului, amendat, să vezi şi să nu crezi, chiar de Trică, pusese pe fugă plăcerea de a fi gustat din mierea unuia dintre cele mai spectaculoase meciuri ale sezonului. Tocmai pe această ceată a lui Piţigoi patronul Adrian Mititelu era cătrănit peste măsură.

  • Vie Vie
    13 sep 2009   Special

    Chipul lui Dario Bonetti spune totul, fără niciun translator. Nu pricepe absolut nimic. Încurcat, îşi mai aşază câte o şuviţă rebelă, are grijă să fie potrivit nodul de la cravată, îşi mai sugrumă câte un oftat în timp ce Orac îi tălmăceşte vorbele. După Oţelul, vestiarul e strivit de întrebarea cum poţi să pierzi acasă cu o formaţie care se tot caută în era Dorinel după ce ai câştigat clasicul cu Steaua din Ghencea?! Un motiv în plus ca Bonetti să-şi înghită cuvintele de la sosirea la Otopeni. Chiar nu ştie totul despre Dinamo. Borcea n-are decât să-şi smulgă tot părul din cap şi să facă tot ce ştie el mai bine. Încă o şedinţă vocală fără vocale în crucea nopţii. Cu italianul ăsta pe care nu l-a citit încă nimeni şi care probabil va rămâne o enigmă până va pleca, Dinamo e mai vie ca niciodată. Încântă şi irită, copleşeşte adversarul sau

  • Bonjour, tristesse! Chiar merita otrăvită bucuria unui meci cu Franţa, fie el doar de palmares?!
    2 sep 2009   Nationala

    Chiar merita otrăvită bucuria unui meci cu Franţa, fie el doar de palmares?! Dacă eşti regizor şi ai de pus în scenă o dramă, nici prin cap nu-ţi poate trece să-l pui pe afiş pe Gigi Dinică sau Jean Constantin. Sala ar leşina de râs la prima replică gravă a oricărui monstru sacru al comediei. Sunt din altă piesă. E exact ceea ce a făcut Răzvan Lucescu. Şi-a ales piesa, şi-a ales actorii potriviţi. Telegramele de convocare nu înseamnă o sumă a valorilor şi cu atât mai puţin a intereselor de club. După selecţioner, Niculae şi Costea pur şi simplu nu se potrivesc în cleştele Franţa – Austria.

  • Nuntă fără dar
    11 sep 2008   Liga 1

    Te cruceşti, te uiţi la imagini şi tot nu-ţi vine să crezi. E un detaliu particular, periferic, dar care explică, şi el, colapsul tineretului păstorit de Prunea şi Săndoi. Probabil că e o premieră în întreaga istorie a echipelor naţionale. Poate ceva similar să se fi întâmplat numai în epoca boemă a fotbalului lui Baratki şi Dobay. Deac s-a însurat în preziua partidei decisive cu urmaşii lui Ian Rush. Copilul n-a lepădat cantonamentul de capul lui. A spus mai întâi „da” staffului naţionalei, care, ştiţi zicala cu facerea de bine, a ajuns şi ţinta ironiilor naşului Trică. „Păi să-i pună şi lui Deac un avion particular la dispoziţie care să-l ia de la Cluj şi să-l ducă în cantonament...” De ce varianta complicată când mult mai simplu era să se solicite amânarea partidelor din preliminarii cu Bosnia şi Ţara Galilor, nu? Îşi făcea şi finul nunta ca tot omul, sâmbăta. Un moment de referinţă în viaţa unui adolescent a fost strâmb gestionat şi a împins periculos cariera unui jucător cu har şi vână în zona întrebărilor şi a îndoielilor. Cu complicitatea imatură a lui Prunea şi Săndoi, care au încercat păgubos să împace şi capra, şi varza. Putea fi chiar şi un Hagi al actualei generaţii, Deac tot trebuia convins să aleagă. Ori la bal, ori în cantonament. Şi, şi e o amăgire, Deac n-a fost nicăieri.

CLASAMENT
POZ Echipa M V E Î GOL PCT
vezi detalii clasament »
1 CFR Cluj 10 7 2 1 15-4 50
2 FCSB 10 7 2 1 18-6 48
3 Viitorul 10 6 2 2 18-10 39
4 U Craiova 10 3 2 5 7-10 34
5 Astra 10 2 0 8 6-20 27
6 Sepsi OSK 10 0 2 8 5-19 21
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.