Mihai Constantinescu a suferit un al doilea stop cardio-respirator şi e în comă la Terapie Intensivă! Îndrăgitul artist a practicat călărie la Steaua şi are diplomă de profesor de sport

Marţi, 09:01 2893 afişări Special
Mihai Constantinescu a suferit un al doilea stop cardio-respirator şi e în comă la Terapie Intensivă! Îndrăgitul artist a practicat călărie la Steaua şi are diplomă de profesor de sport

Mihai Constantinescu este în stare gravă, iar medicii de la Spitalul Floreasca, unde celebrul artist a fost internat luni seară, au anunţat că a intervenit şi un al doilea stop cardio-respirator. Cântăreţul e în comă, asistat de aparate, la Terapie Intensivă.

Constantinescu şi-a anulat în luna martie câteva concerte din cauza stării de sănătate, fiind cunoscut de multă vreme cu probleme cardiace. În anul 2008 a fost supus unei intervenţii chirurgicale la Secţia Clinică Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, cu diagnosticul stenoză aortică strânsă, cardiopatie valvulară, insuficienţă mitrală gradul 3/4, insuficienţă tricuspidiană gradul 2, hipertensiune pulmonară medie. În anul 2017, artisul a fost supus unei noi intervenţii chirurgicale, după ce valva mitrală a avut o disfuncţie.

Într-un interviu acordat în decembrie 2018 pentru blogul lui Răzvan Toma, Statisticianul Fotbalului, artistul ce a lansat hituri ca O lume Minunată, Vitezomanul Gică sau Câinii Vagabonzi a explicat legătura sa cu sportul.

"Fiind aproape de clubul Steaua, care pe-atunci avea sediul pe Calea Plevnei, am aflat că se deschide în zonă un club de călărie pentru copii şi tineret, şi m-am dus la colonelul Valentin Fotescu, începând să iau primele lecţii. Aveam 11 ani şi jumătate. Ceva mai târziu m-am transferat chiar la Steaua. Eram foarte ambiţios, cum am fost mereu. Mi s-a dat un cal care înaintea mea avusese doi stăpâni mai în vârstă. Acel cal se gâdila foarte uşor sub burtă. De aceea, ostaşii îl cam nedreptăţeau, chiar îl băteau. Dar am apărut eu, un copil de 13 ani, cu multă milă şi dragoste, mereu cu buzunarele pline de morcovi şi zahăr cubic. Îl curăţam, îl ţesălam, îl pregăteam pentru concurs. Şi aşa, încet-încet, am reuşit să îl îmblânzesc ca să nu mai zvârle, devenind prieteni nedespărţiţi.

Numele lui era Pleşuv şi când îl strigam de la intrarea în grajd, ridica capul şi îmi răspundea, nechezând. Cu toate că era uşor încăpăţânat, mai şi deroba, am suferit chiar şi două căzături zdravene, nu m-am putut despărţi de el. În cele din urmă, am ieşit campioni naţionali la obstacole, categoria semimijlocie. L-am întors atunci destul de strâmt, astfel încât a şchiopat de două picioare în diagonală, faţă-spate. La acea vreme, înălţimea obstacolelor la această categorie era de 1,30 m, erau combinaţii de triple, oxere, staţionatele aveau un singur obstacol cu o singură bârnă, iar riviera avea 4,10 m. A fost încununarea muncii cu el, a dragostei pe care i-am purtat-o. M-am despărţit foarte greu de Pleşuv, fiind dat apoi la reformă, adică la căruţă", a spus atunci Mihai Constantinescu.

A făcut călărie patru ani, iar pasiunea pentru sport a dus-o mai departe: "Iniţial am vrut să dau la comerţ exterior. Însă mi-a fost respins dosarul, pentru că tata fusese „exploatator”. De fapt, fusese colonel de armată şi luptase în două războaie pentru România. La vremea respectivă, viaţa ofiţerilor era interpretată diferit. Fiind pregătit, am dat la ASE unde am stat doar doi ani şi jumătate. După care am preferat să mă duc la IEFS, căci mi se părea mult mai interesant să fiu profesor de sport, decât să rămân undeva într-un birou să înnebunesc.

Specializarea am luat-o la teorie, dar puteam s-o iau şi la haltere, pentru că eram foarte bun chiar dacă eram mic de înălţime, şi la atletism pentru că aveam o detentă nativă deosebită, descurcându-mă cu succes la săritura în înălţime, cea în lungime şi la triplu salt. S-ar fi putut şi la gimnastică, dar mi-ar fi trebuit ceva mai multă performanţă. Nu am regretat că am urmat IEFS-ul, pentru că m-am simţit extraordinar. Când eşti tânăr, totul este foarte frumos".


"Atletismul în primul rând, pentru că este un sport individual în care nu poţi păcăli. Fac abstracţie de dopaj. Depinzi doar de cronometru şi centimetru. Apreciez şi gimnastica, toate aparatele. Agreez şi fotbalul de calitate. Îmi pare rău de fotbalul nostru, care în 1994 a fost unul extraordinar, azi este atât de decăzut. Poate peste vreo 20-30 de ani se va pune din nou pe picioare. Am fost întotdeauna stelist. Însă apreciez şi respect valoarea oricărei echipe care joacă fotbal cu adevărat. Într-un meci îmi dau seama imediat de formaţia care joacă mai bine, putând paria că aceea va câştiga la final. Şi nu m-am înşelat niciodată" - Mihai Constantinescu

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.