INTERVIU cu un spion pentru Viitorul lui Hagi. Fost jucător la Dinamo într-o generaţie de excepţie, George Bănică reliefează diferenţele dintre fotbalul belgian şi cel de la noi. De ce crede în calificarea Viitorului cu Gent. „Asta scârţâie la ei!”

1 aug 2019 4487 afişări Special
INTERVIU cu un spion pentru Viitorul lui Hagi. Fost jucător la Dinamo într-o generaţie de excepţie, George Bănică reliefează diferenţele dintre fotbalul belgian şi cel de la noi. De ce crede în calificarea Viitorului cu Gent. „Asta scârţâie la ei!”
GALERIE (4 de imagini) VEZI GALERIA

Maratonul de meciuri văzute nu-i provoacă oboseală oculară. Clipeşte entuziasmat la fiecare gol mai altfel şi are stocată în minte o întreagă arhivă de partide bune. A început fotbalul în 1977, la Metalul Bucureşti, sub comanda lui Ştefan Georgescu, pentru ca cinci ani mai târziu să ia tramvaiul spre Ştefan cel Mare, la Dinamo, după insistenţele lui Piţi Varga.

Vuietul de lângă Urgenţă i se strecoară şi azi în timpane. A jucat doi ani, între 1986 şi 1988, alături de Moraru, Rednic, Andone sau Cleo Vaişcovici, şi a sorbit de la greii vestiarului fiecare sfat. Aflat în haita tinerilor, alături de Lupescu, Lupu, Sava, Prunea, Tene şi Stelea, George Bănică (51 de ani) şi-a clădit un nume în Belgia, unde s-a stabilit de mulţi ani.


George Bănică, al doilea de la stânga, rândul din mijloc, încadrat de Mircea Lucescu şi Lică Movilă

Povestea vieţii lui - va fi prezentată de ProSport săptămâna viitoare - este fascinantă. O adevărată călătorie ca prin urechile acului, una care l-a dus până în Belgia, unde e stabilit de ani buni. "Mi-e dor de România, dar cel mai mult de mama (n.r. Anita), pentru că mi-a lipsit 40 de ani. Trăieşte, o iubesc şi sunt sigur că am făcut-o fericită. Tatăl meu, Tudor, a jucat prin anii 50 la Rapid 2", spune fostul jucător de la La Louviere.

Într-o discuţie cu reporterul ProSport, George Bănică, impresariat în carieră de Mircea Petescu, agentul care l-a dus pe Gică Popescu la PSV, oferă o notă optimistă meciului din această seară, Viitorul - Gent (3-6, în tur) şi pune sub microscop câteva secrete ale fotbalului belgian.

George, trăieşti în Belgia de mulţi ani, care ar fi principalul motor al acestui laborator de fotbalişti?
Fotbalul belgian e bazat pe viaţa socială. Aproape toţi copiii sunt îndrumaţi de părinţi către sport, muzică sau alte activităţi, niciodată nu vor sta acasă, cu bunicii, ca în România. Şi asta pentru că există o morişcă a modelelor care te învăluie şi te face să mergi pe acelaşi drum pe care au mers alţi părinţi. Şi să crezi în copilul tău sau să-ţi doreşti să ajungă ce poate tu nu ai reuşit. Pictor, doctor, sculptor, matematician sau sportiv. Aşa au apărut şi Kompany, şi Hazard, şi Mertens. Aceşti copii talentaţi sunt pescuiţi de marile echipe de la 8 ani, o vârstă fragedă! În urma unor raporturi care se efectuează anual, sita cerne, specialiştii triază şi rămâne la suprafaţă doar spuma.

Ce se întâmplă cu cei care nu sunt triaţi?
Cei care ies din elită fie că au primit raporturi slabe sau aleg studiile sau viaţa mai libertină... Merg la fotbalul amator, unul care e şi el foarte bine structurat. Infrastructura e modernă, e finanţată de autorităţi.

Ce au belgienii şi ce nu au oamenii din fotbalul românesc. "Becali, Negoiţă sau Niculae trebuie apreciaţi. Dar, în acelaşi timp, şi compătimiţi"

Foarte mulţi dintre jucătorii importanţi ai Europei au trecut prin Belgia. Au scouteri foarte buni încât ochesc talentele, văd mai bine decât alţii jucătorii tineri, ieftini şi buni?
Dacă pe piaţa internă în propriile cluburi nu deţin profilele ideale pentru nevoile respectivului moment, caută afară jucători tineri pe care-i expun, pe care-i cizelează, apoi îi vând mai departe pentru a-şi amortiza investiţia, dar şi pentru a scoate bani. Profitul este reinvestit şi acest mecanism s-a dovedit mereu eficient. Fotbalul este o afacere, iar în cluburile mari sunt oameni de afaceri care posedă un plan bine pus la punct. Fiecare poziţie în organigrama unui club e ocupat de cel care ştie cel mai bine cu ce se mănâncă acel job. Nu se bagă unul peste celălalt, se respectă, îşi respectă munca şi atunci mai intervine un element esenţial.

Care?
Timpul. Răbdarea. Când se începe o afacere, e nevoie de răbdare. În România, o problemă gravă e lipsa răbdării. Şi, pe lângă asta, lipsa unui plan şi dorinţa unor oameni de a ieşi în faţă. Hagi e modelul românesc de succes.

Doar el?
Şi alţi investitori, precum Becali, Negoiţă, Niculae... Trebuie apreciaţi, dar în acelaşi timp şi compătimiţi.

De ce compătimiţi?
Spun doar atât: din cauza unor investiţii proaste. 


Misiune imposibilă? Sau, cine ştie, Hagi are mereu soluţii. Viitorul - Genk, manşa secundă din preliminariile Europa League, e azi, de la 18:00, la Ovidiu.

Punct forte. Schemele pe care mizează belgienii şi unde nu trebuie să pice în plasă Ţîru şi colegii lui

Hai să vorbim puţin şi despre meciul Viitorului cu Gent. Ai fost prezent pe stadion la partida tur.
Gent a arătat în prima partidă că beneficiază de jucători cu calităţi individuale superioare faţă de cele ale jucătorilor de la Viitorul. Dar poate fi speculată lipsa de omogenitate a fotbaliştilor belgieni. Şi asta s-a văzut la fazele rapide şi la golurile reuşite de băieţii lui Gică Hagi. Au marşat foarte mult pe câteva idei de joc care s-au concretizat prin goluri. Au luat poziţii maxime în bandă cu jucătorii lor laterali şi au creat spaţii mari în centru, unde s-au infiltrat, rând pe rând, Odjidja, De Jaghere sau David. La asta ar trebui să fie foarte atenţi Ţîru şi colegii lui.

Dar, totuşi, Viitorul a marcat de trei ori. E un semn care ar putea aprinde scânteia unei reveniri de senzaţie la Ovidiu?
A doua repriză, Viitorul a arătat că poate contracara jocul belgienilor cu multă inteligenţă şi ştiinţă în fragmentele de joc în care orice jucător  tânăr ar fi capotat din punct de vedere mental, dar e greu să revii după ecartul cu care s-a încheiat prima repriză. În comparaţie cu meciul cu Viitorul, la partida cu Charleroi, scor 1-1, au apărut două nume noi în echipa de bază: Ngadeau, adus de la Sparta Praga pe 4,5 milioane de euro, foarte puternic în jocul aerian, şi fundaşul dreapta Castro Montes. Probabil că Lustig va fi menajat pentru joi. Ceea ce am remarcat şi la ce element ar trebui să fie atenţi băieţii lui Hagi!? Kubo şi Yaremchuk joacă foarte mult la limita ofsaidului.

Punct slab. "Atât la fazele fixe cât şi la jocul în mare viteză, defensiva belgiană nu se sincronizează şi jucătorii lui Gent au intervenţii neconcludente. Poate fi depăşită apărarea lor"

Spune-mi un punct nevralgic care poate fi speculat de Eric şi de colegii lui!
Charleroi mai putea marca de două-trei ori pentru că defensiva celor de la Gent scârţâie atunci când echipa adversă joacă rapid, cu mingi la firul ierbii, dintr-o atingere şi devieri fine. Cu un joc mai compact atunci când posesia aparţine adversarului şi mai rapid perpedincular pe poartă, Viitorul poate reuşi calificarea. Atât la fazele fixe cât şi la jocul în mare viteză, defensiva belgiană nu se sincronizează şi jucătorii lui Gent au intervenţii neconcludente. Eu zic că poate fi depăşită.

O ultimă întrebare. Minunile se ivesc de la rar spre foarte rar în fotbalul românesc. Ce simţi că se va întâmpla în această seară?
Rezultatul e greu de recuperat, dar eu sunt optimist. Viitorul a lăsat o impresie mult mai bună decât acum trei ani. M-aş bucura enorm pentru aceşti copii tineri, pentru Gică Hagi, Gică Popescu, Zoli Iasko sau Cristi Sava. Eu sper într-o calificare surpriză.

CITEŞTE SĂPTĂMÂNA VIITOARE POVESTEA LUI GEORGE BĂNICĂ pe www.prosport.ro


Stângul cizelat pe terenurile din România


KSK Oosthoven, ultima echipă antrenată de George Bănică în Belgia

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.