Croaţia readuce Estul în semifinalele Mondialelor după 16 ani. Cine a reuşit să atingă această fază în cele 21 de ediţii, cum au ieşit ex-iugoslavii din rând şi care sunt ţările importante din Est rămase, alături de România, pe dinafară

8 iul 2018 5352 afişări Comentează şi tu Special
Croaţia readuce Estul în semifinalele Mondialelor după 16 ani. Cine a reuşit să atingă această fază în cele 21 de ediţii, cum au ieşit ex-iugoslavii din rând şi care sunt ţările importante din Est rămase, alături de România, pe dinafară 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/17347583/2/istoria-semifinalelor-si-a-finalelor-de-cupa-mondiala.png

Croaţia, calificată sâmbătă seară în semifinalele Cupei Mondiale la fotbal, a readus, după o pauză de 16 ani, estul Europei pe harta selectă a regiunilor care se pot lăuda cu această performanţă „rezervată“, de obicei, Europei de Vest şi Americii de Sud.

Ultima oară când Europa de Est a avut reprezentantă în semifinalele Mondialelor a fost la ediţia Coreea de Sud/Japonia 2002, când Turcia a ocupat locul 3.

În accepţiunea sa geopolitică, însă, Europa de Est (fostul bloc comunist) n-a mai prins semifinalele de fix 20 de ani, performanţa fiind atinsă tot de Croaţia, la ediţia Franţa 1998. Generaţia de aur a acestei ţări de numai 3,5 milioane de locuitori, cu Davor Suker (golgheterul acelui turneu, cu 6 goluri, acum preşedinte al federaţiei croate), Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Mario Stanic şi Alioşa Asanovic, a câştigat atunci medalia de bronz după un strălucitor 3-0 în „sferturi“ cu Germania, 1-2 în semifinale cu Franţa şi 2-1 în finala mică disputată cu Olanda.

În cele 21 de ediţii (socotind-o şi pe aceasta) ale Cupei Mondiale disputate din 1930 şi până acum, 8 ţări din Est au reuşit să atingă semifinalele şi doar două finala. Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria, Uniunea Sovietică, Polonia, Bulgaria şi Croaţia au pătruns între cele mai bune 4 echipe ale lumii, iar Cehoslovacia şi Ungaria (fiecare, de câte două ori) au jucat şi finala.

Dintre naţiunile fotbalistice semnificative ale Estului, doar cinci – România, Grecia şi, după 1992, Cehia, Ucraina şi Serbia – n-au izbutit să atingă semifinalele. Dintre acestea, trebuie totuşi menţionat că trei pot invoca această performanţă atinsă atunci când făceau parte din state federale: Cehia (ca parte a Cehoslovaciei), Ucraina (ca parte a URSS) şi Serbia (ca parte a Iugoslaviei).

După cum se poate observa din tabelul cu istoria semifinalelor şi a finalelor Cupei Mondiale publicat alăturat, zona Iugoslaviei este singura care a reuşit să asigure continuitatea la cel mai înalt nivel de-a lungul celor aproape 90 de ani scurşi de la prima ediţie, Uruguay 1930.

Rezultatele arată că ţările estice nu au reuşit, spre deosebire de cele vestice şi de cele sud-americane, să ţină permanent steagul sus. Germania şi Italia (din Europa), Uruguay, Argentina şi Brazilia (din America de Sud) au fost prezente în semifinale destul de constant (înainte de Al Doilea Război Mondial şi imediat după, sincopele au ţinut şi de motive extrafotbalistice).

Ţările estice au reuşit să urce spre semifinale (şi, în patru rânduri, chiar finală) meteoric, graţie unor generaţii excepţionale. Cehoslovacia a avut două astfel de momente de graţie, în 1934 şi 1962. Apoi, n-a mai reuşit niciodată această performanţă nici ca stat unitar, nici prin urmaşele sale, Cehia şi Slovacia. Ungaria, de asemenea, a avut sclipirile din 1938 şi 1954, apoi a dispărut. Polonezii au avut o singură generaţie care a „dus“ două medalii de bronz, în 1974 şi 1982. Bulgarii (1994) şi turcii (2002) au avut şi ei momentele lor de vârf, când au adulmecat finala.
Ar mai fi Uniunea Sovietică, imperiu care îngloba, între alte state, Rusia, Ucraina, Belarus, ţările baltice şi Georgia de azi. Această selecţionată multinaţională a ocupat locul 4 la Mondialele din 1966, fiind învinsă în semifinale de RF Germania şi în finala mică de Portugalia lui Eusebio.

Iugoslavia şi urmaşele sale face notă aparte.

Regatul Iugoslaviei a jucat semifinale în chiar ediţia inaugurală, când a participat şi România. Tricolorii au avut atunci o echipă bună, dar ghinionul de a intra în Grupa 3, cu Uruguay, ţara gazdă şi cea mai bună naţională din lume în acel moment. După un 3-1 eroic în primul joc, cu Peru (când adversarii au rupt picioarele a doi români, aceştia terminându-şi sejurul sud-american în spital), tricolorii au fost surclasaţi în meciul decisiv de Uruguay, scor 0-4.

Iugoslavii au căzut în Grupa 2 şi s-au calificat strălucit, după 2-1 cu Brazilia şi 4-0 cu Bolivia. În semifinale au fost nimiciţi de Uruguay cu 6-1, scor chiar mai mare decât cel cu care cedase România decimată.

Iugoslavia, devenită între timp republică socialistă federativă, a revenit în semifinalele Mondialelor 32 de ani mai târziu, tot în America de Sud, de data asta la turneul final din Chile 1962. Repartizaţi în Grupa 1, iugoslavii au terminat pe locul 2, după 0-2 cu URSS, 3-1 cu Uruguay şi 5-0 cu Columbia. Au mers în „sferturi“, unde au eliminat puternica RF Germania, cu 1-0, şi au pierdut singura semifinală 100% estică din istorie, 1-3 cu Cehoslovacia. Ulterior, Iugoslavia a pierdut şi finala mică, 0-1 cu ţara-gazdă, Chile.

Peste încă 36 de ani, la Mondialul din Franţa 1998, o fostă componentă a Iugoslaviei destrămate în 1991, reprezentativa Croaţiei, a urcat pe locul 3 într-o campanie absolut remarcabilă: locul 2 în Grupa H, după 3-1 cu Jamaica, 1-0 cu Japonia şi 0-1 cu Argentina; apoi 1-0 în „optimi“, cu România lui Hagi (unicul gol, marcat din penalty de Davor Suker), 3-0 în „sferturi“ cu Germania, 1-2 în semifinale cu Franţa şi 2-1 cu Olanda în finala mică.

A fost nevoie de încă 20 de ani şi de o nouă generaţie foarte bună a Croaţiei pentru ca Europa ex-comunistă să spargă monopolul exercitat de Europa Occidentală şi de America de Sud asupra ultimelor faze ale Mondialelor. Ediţia din Rusia 2018 a însemnat ascensiunea echipei lui Modric şi Rakitic, care a eliminat sâmbătă, în sferturile de finală, naţionala ţării-gazdă, după 2-2 şi 4-3 la penalty-uri.

Pentru Croaţia, moştenitoare a Iugoslaviei, înseamnă o nouă şansă de a scrie istorie şi o altă ocazie, a cincea, de a urca în finala Cupei Mondiale.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.