Cum te simţi când eşti doar o umbră! Dezvăluiri fără precedent despre blaturi. Fotbalistul Secret: 'Am participat la meciuri aranjate'

20 mai 2013 21000 afişări Fotbalistul secret
Cum te simţi când eşti doar o umbră! Dezvăluiri fără precedent despre blaturi. Fotbalistul Secret: 'Am participat la meciuri aranjate'

Eu sunt Fotbalistul Secret!

Fotbalul nu e aşa cum mi-l imaginam când eram mic. Am crescut şi am ajuns să realizez că sportul ăsta e, de fapt, un şir nesfârşit de compromisuri pe care eşti obligat să le faci ca să supravieţuieşti în sistem. Sunt lucruri care mă macină de mult timp, sunt greşeli pe care le-am făcut şi din care aş vrea ca alţii să înveţe. Dacă se poate...
Pentru mine cred că e prea târziu.

Ştiu cum e să îmbraci tricoul echipei naţionale, să joci în cele mai importante derby-uri ale campionatului sau să stai în anonimat la o echipă de mijlocul clasamentului.
Începând de astăzi, voi vorbi despre subiectele delicate ale acestui sport, pentru ca oamenii să vadă care este, de fapt, realitatea. Pentru că viaţa de fotbalist nu înseamnă doar bani, maşini, femei şi petreceri. Trebuie să înduri multe. Şi faci asta doar ca să rezişti.

Voi vorbi întâi despre meciurile aranjate, boala fără leac a fotbalului. Am jucat în multe, n-are rost să neg. Niciodată însă nu am trântit de unul singur un meci. Am avut ocazia s-o fac…

Amintirea acelui moment o să mă urmărească toată viaţa. Înaintea unei partide cu unul dintre granzii campionatului, am ţinut banii acasă până cu două ore înainte de joc. Noaptea de dinainte n-am dormit-o. M-am răsucit pe toate părţile şi dimineaţa m-a prins uitându-mă pe tavan. Am refuzat, n-am putut să o fac. Iar la meci... din fericire, am fost cel mai bun de pe teren.
Nu sunt perfect şi nici nu vreau să pretind că aş fi. Iar lucrurile pe care le voi povesti sunt cele pe care le-am trăit în teren şi pe care le-am văzut. Nimic altceva. Bun venit în lumea mea.

Nota redacţiei
Acest serial este o provocare pentru reporterii ProSport. Ziarul britanic The Guardian găzduieşte de la începutul lui 2011 o rubrică de succes intitulată „The Secret Footballer“ în care, aşa cum sugerează şi titlul, un jucător dezvăluie latura mai puţin cunoscută a fotbalului din Anglia. Dar realitate noastră are foarte puţine lucruri în comun cu cea a englezilor şi, tocmai din acest motiv, am vrut să vedem dacă există măcar un jucător român care să îşi dorească să vorbească, fie şi sub protecţia anonimatului, despre subiectele sensibile din fotbalul nostru. După luni de căutări a apărut „Fotbalistul Secret“.

Cum te simţi când eşti doar o umbră

Am participat la atâtea meciuri aranjate încât şi atunci când se joacă pe bune mi se întâmplă să văd ceva suspect. Nu mi-am dorit niciodată să se ajungă aici, dar sistemul te obligă. Asta dacă vrei să faci parte din ceea ce unii numesc „familia fotbalului românesc“.

Totul începe cu un apropo. Tu vii nou la o echipă, iar acolo sunt deja câţiva băieţi care cu asta se ocupă. Unul dintre ei te ia sub aripa lui. Câteva luni eşti în probe. Să vadă ce fel de om eşti, dacă eşti pretabil, să vadă ce fel de lucruri îţi plac. Dacă sunteţi compatibili ca personalitate sau dacă eşti şantajabil. După ce trece perioada asta, ţi se aruncă momeala. Sunt două metode, din ce am întâlnit. «Ai văzut, mă, ce maşină şi-a luat preşedintele?» sau «Antrenorul are ditamai salariu, 120.000 de euro pe an şi noi nu luăm nici măcar jumătate. De ce să câştige, mă, doar ei o grămadă de bani şi noi să stăm pe un căcat de contract?». Lucruri de genul ăsta, ca să vadă cum reacţionezi.

Mai există şi varianta directă, dacă are încredere deplină în tine. Într-o seară, la un şpriţ, îţi mărturiseşte: «Fratele meu, uite, eu sunt băgat în treaba asta. Se câştigă bani mulţi, hai şi tu!».
Accepţi şi întri în jocul lor. La primul meci te simţi penibil. Nu ştii ce să faci, habar n-ai cum să te comporţi. Şi îţi dai seama că te furi singur. Toţi ăştia care ajungem fotbalişti, asta am visat de mici, de la 7-8 ani. Ne-am imaginat în fel şi chip, jucând pe mari stadioane... Şi în momentul ăla, când faci primul blat, îţi trece toată viaţa prin faţa ochilor. Stai şi te întrebi «Pentru ce dracu’ m-am pregătit eu atâta timp? Pentru ce am alergat ca disperatul şi am făcut atâtea sacrificii? Pentru asta?!» Stai în vestiar, în faţa oglinzii, şi ţi-e scârbă de tine. Îţi vine să te scuipi. Asta, desigur, depinde şi de ce fel de om eşti. Pentru că sunt unii pe care nu îi interesează.

"Banii se dau mereu înainte! Mereu!"

Nu e o regulă, dar, în general, un blat se stabileşte cu cel puţin o săptămână înainte. Excepţie fac reciprocităţile. Că acolo ştii din şase în şase luni cum e treaba. Din punctul meu de vedere, important e să ţi se spună cât mai târziu posibil, ca să nu fii afectat şi la alte meciuri. Să nu ai senzaţia aia de vinovăţie sau să te suceşti. Să iei un cartonaş roşu cu un meci înainte special ca să eviţi partida pe care ar fi trebuit să o trânteşti.

În momentul în care ţi s-a spus că faci parte din combinaţie, tu chiar dacă nu joci în respectivul meci din motive ce nu ţin de tine – că nu te bagă antrenorul sau mai ştiu eu ce –  îţi iei banii dacă iese treaba. Obligatoriu! Asta pentru că banii vin mereu înainte! Doar dacă ai persoane cu care ai mai făcut aranjamente şi aveţi încredere unul în celălalt, atunci merge şi după.
Banii sunt ţinuţi, de cele mai multe ori, de un prieten comun, în care au încredere ambele părţi. Dacă iese treaba, banii vin la jucători. Dacă nu, ei se întorc la aranjor. Simplu.

Blatiştii nu îşi vorbesc în ziua meciului

Fără să vrei, în ziua blatului eşti mai retras. Încerci să nu atragi atenţia asupra ta, să nu intri în contact cu prea multe persoane. Când te întreabă cineva ce ai, spui că te gândeşti la meci, că eşti concentrat. Dar tu, de fapt, nu vrei să dai ochii cu lumea. Te apasă ceva.

Dacă până acum îţi făceai încălzirea în grup, cu ceilalţi, acum o faci singur. Cazi pe gânduri...
Ăia patru – cinci jucători care aranjează meciul caută să se evite în ziua meciului. E instinctul ăla de conservare. Ţi-e frică să nu faci un gest care să te dea de gol sau ceva care să fie interpretabil.

Trebuie să fii un actor bun. Foarte bun! Pentru că trebuie să joci un pic teatru. Am întâlnit oameni care s-au făcut de râs atunci când erau blat. La un meci, ţin minte că au intrat suporterii peste noi în vestiar să ne omoare cu bătaia. Ne-au spart maşinile, ne-au alergat. Manevra a fost prea evidentă. Mult prea evidentă.

Echipa adversă nu putea să dea gol, chiar dacă noi o lăsam. Atunci a trebuit să o dăm în penibil. Iar lumea nu e proastă, se prinde...
Eu, în schimb, atunci când echipa mea vindea un meci eram cel mai bun jucător. Mă agitam, băgam „material“, eram impecabil. Dar nu călcam în careul advers. 90 de minute nu mă apropiam de poartă. Dar luam ochii oamenilor din tribună, vedeau că mor pe teren.

Lucrurile nu se termină aici. Să nu creadă cineva că jucătorii sunt roboţi. După meci... atunci apare iar sentimentul ăla de vinovăţie. E cunoscut faptul că un fotbalist nu poate să doarmă în noaptea de după joc. La un meci normal, chiar dacă pierzi, cauţi să faci ceva să scapi de adrenalina aia pe care încă o ai în corp. Ieşi în club, te duci la gagici, faci ceva... În cazul unui meci aranjat, după partidă cauţi să stai cât mai mult cu familia. Nu-ţi mai vine să ieşi, ţi-e ruşine să dai ochii cu lumea. Te închizi în tine, iar starea asta te ţine două-trei zile. Am zis-o, dar repet: depinde şi ce fel de om eşti.

"Voiam să le zic: «Plecaţi acasă, e făcătură!»"

Mai e un aspect pe care nu multă lume îl bagă în seamă: spectatorii. Atunci când un meci e blat, ei sunt singurii păcăliţi. Fotbaliştii câştigă, conducătorii la fel, arbitrii iau note mari în rapoarte, ce să mai, toată lumea implicată iese bine. Oamenii ăia care vin la stadion sunt păcăliţi. Şi te gândeşti la ei, că vin pe banii lor la meciuri, fac foamea prin trenuri sau autocare să însoţească echipa în deplasări, se sacrifică… şi pentru ce? Am avut un moment – jucam în deplasare – când îmi venea să mă duc să le spun oamenilor: «Plecaţi, mă, acasă, că e făcătură! E blat!»“.

"Nu mai scapi de eticheta de «vânzător»"

Marea problemă a jucătorilor care fac blaturi este că, mai devreme sau mai târziu, totul se întoarce împotriva lor. Iar de trecut nu ai cum să scapi. Dacă faci blaturi, fă-le pe bani mulţi! Foarte mulţi! Nu pe vorbe şi pe nimica toată. Pentru că atunci când ai acceptat să trânteşti un meci eşti un vânzător şi cuvântul tău nu mai are valoare. Eşti compromis pentru tot restul vieţii. Dacă ai şi ghinionul să fii tânăr, cariera ta s-a terminat încă de la început.

Încă un lucru înainte de final. Jucătorii au senzaţia că dacă îi fac o favoare unui preşedinte sau unui antrenor, adică să trântească un meci, o să le fie bine pe viitor. Cât se poate de fals! Antrenorul sau preşedintele te vor ţine minte şi se vor feri de tine toată viaţa. De ce? Pentru că tu eşti blatist şi nu au cum să aibă încredere în tine. Te bagă într-un dosar şi de acolo nu mai ieşi. Aşa te păcăleşti singur. Tu crezi că te pui bine cu nişte oameni, dar, de fapt, te pui rău cu ei. Ţi se va pune eticheta de „vânzător“ şi o să te mai transfere doar echipe precum Bistriţa. Cu tot respectul...


Tu, ca jucător la echipa X, ştii cam ce alţi fotbalişti din campionat mai fac blaturi. Dar ai doar bănuieli, pentru că jucătorii evită, chiar şi între ei, să vorbească despre subiectul ăsta
Fotbalistul secret

Nu există vârstă la care să începi să faci blaturi. Dacă îţi plac banii făcuţi uşor, atunci poţi să începi şi la 19 ani să faci lucruri de genul ăsta
Fotbalistul secret

Cei mai cunoscuţi pentru blaturi sunt jucătorii în vârstă. Au şi influenţă în vestiar şi nici nu mai au mare lucru de pierdut
Fotbalistul secret

0% este procentul fotbaliştilor din Liga I care au auzit de blaturi sau au fost contactaţi pentru a aranja un meci. Cifra a apărut anul trecut într-un sondaj realizat de FIFPro, sindicatul mondial al jucătorilor de fotbal


Episodul 2
Fotbalistul Secret explică, cu lux de amănunte, cum joacă un fotbalist atunci când trebuie să trântească un meci. O analiză fără precedent care dezvăluie, pe posturi, cum mimează jucătorii fotbalul atunci când meciul este aranjat. Lunea viitoare, în ProSport, Fotbalistul secret alcătuieşte DEX-ul blatistului.

Episodul 3
Ce faci atunci când colegii tăi de echipă trântesc un meci şi tu te prinzi? Fotbalistul Secret povesteşte cum a reacţionat atunci când, în timpul partidei, şi-a dat seama că joacă într-un aranjament şi cum a fost convins să continue meciul. Acesta explică şi rolul antrenorului într-un meci trucat: cum face tactica, cum se comportă în timpul partidei şi ce spune acesta la final, în faţa ziariştilor.

Episodul 4
Care este momentul în care fotbalul câştigă în lupta cu banii? Răspunsul îl puteţi afla în episodul 4 al serialului „Fotbalistul Secret“, cel în care veţi putea citi povestea unui mare derby al campionatului nostru care a fost aranjat de jucătorii celor două echipe

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.