Prinţesa

22 nov 2011 1014 afişări Blog

Poate nici o altă naţională de fotbal n-a avut un asemenea alai de clişee ca naţionala Germaniei. Limba cu fixativ a impus frenetic folosirea câtorva formule de metaforizare submediocră, prin care Germania era descrisă mereu ca un pluton carent în planul imaginaţiei şi capabil doar de hărnicie marţială. Forţa ei a constat mereu în preaplinul muscular, dublat de tenacitate. În mintea multora, Germania n-a părăsit iconografia războinică nici măcar când pe teren s-au aflat Overath şi Hansi Müller, Flohe şi Littbarski, Hässler şi Andreas Möller. Un fantezist german era o contradicţie în termeni, la fel ca un ayatollah libertin sau o cascadă care stă pe loc. În conştiinţa clişeizată a trăitorului din fotbal, Germania a însemnat mai degrabă Briegel şi Buchwald decât Magath şi Rummennigge. Adică o Brunhildă modernă, o amazoană mecanizată, o alcătuire ameninţător-plicticoasă, călare pe-o amfibie şi gata să niveleze totul în drum spre poartă, tabelă şi titlu. De aici şi arsenalul (sic!) de vocabule sacrosancte pentru presă: panzere, şenile, teutoni, maşină de fotbal etc.

A venit (şi nu de azi, de ieri) vremea căsătoriei dintre impresie şi realitate. Oficierea ar fi trebuit să aibă loc încă de acum cinci ani, când Germania antrenată de Klinsmann a oferit imaginea unei echipe aerisite, prin care suflau vânt proaspăt şi pretenţii estetice. Iar dacă atunci a existat bănuiala focului de paie sau a experimentului, acum lucrurile s-au clarificat până şi pentru cei mai aprigi cârcotaşi. Germania de azi este o sinteză de inteligenţă, tehnică, voinţă, fantezie, rigoare şi talent. Infuzată cu sânge din alte lumi şi condusă de posesorul unui IQ ridicat, echipa lui Joachim Löw joacă parcă pentru a râde de felul cum a fost citită şi răstălmăcită de diverşi experţi duminicali în henţuri şi cornere. Doza de previzibil pe care altădată o acuzau mulţi încă de la ieşirea Germaniei pe teren se topeşte acum sub crampoanele lui Götze şi Özil. Germania joacă inspirat, cu momente sud-americane şi elanuri de tânăr care descoperă curcubeiele vieţii. Golul al treilea din amicalul cu Olanda de săptămâna trecută a fost parafa care-a confirmat emanciparea de sub un teanc de etichete nedrepte, suficiente şi pătimaşe.

Altfel spus, regina încruntată şi dornică de sânge a lăsat loc unei prinţese cu un surâs ironic în colţul buzelor. O prinţesă care nu se lasă răpită, ci îşi permite luxul de-a vrăji. În umbra faldurilor ei stă ochiul selecţionerului Löw, om sprinten la minte şi conştient de importanţa infuziilor şi transfuziilor. Şi nu e deloc o întâmplare că frumuseţea naţionalei de azi se sprijină pe detenta Borussiei Dortmund, campioana în exerciţiu care tocmai a bătut-o pe Bayern la München. Acolo munceşte Jürgen Klopp, un alt tip carismatic, isteţ şi dăruit. Or, când ştafeta inteligenţei se transmite într-un mediu sănătos, premisele succesului sunt asigurate. Când nu, ştim (şi vedem zilnic) ce se întâmplă. De aceea Germania pare la ora asta primul pariu pentru Euro 2012. Şi tot de aceea România visează la ziua când va depăşi Sierra Leone în clasamentul FIFA.

Versiune selectata: mobil / standard