Veni, Vidi, Vinci. Pennetta. "Halep a trăit la New York un 9/11 personal"

11 sep 2015 7961 afişări Blog

Acest 6-1, 6-3 suferit într-o oră de joc a semănat cu martelarea lui Bute de către Carl Froch. Cred că de atunci românii nu au mai trăit un asemenea şoc la o înfrângere zdrobitoare a unui idol de-al lor.

Meciul a fost însă în primul rând despre Flavia Pennetta. Dincolo de psihanalizările Simonei, trebuie să apreciem în primul rând jocul impecabil al italiencei. Pennetta a fost în această partidă o Panatta. O variantă feminină a lui Adriano Panatta, jucător italian din epoca Năstase, care a avut şi el o singură mare lovitură în carieră în 1976, când a cucerit trofeul de la Roland Garros. Devenind singurul jucător care a reuşit vreodată să-l bată pe zgura pariziană pe Bjorn Borg. Şi pentru Pennetta, acest US Open poate fi momentul unicei mari lovituri din carieră. La 32 de ani, Flavia este cea mai bătrână jucătoare din toate timpurile care ajunge pentru prima oară într-o finală de Grand Slam.

Pentru Simona, victoria uluitoare cu Victoria din Bielorusia trebuia să aducă un doping psohologic în primul rând. Însă Simona n-a lăsat impresia că este la fel de transpusă mental în meci precum în acea partidă de neuitat din sferturi. A părut mai tot timpul paralizată, a încercat la un moment dat să se scuture cu un gest de triumf precum cele din meciul cu Azarenka însă până la urmă a fost dusă în corzi de Pennetta. Şi făcută KO, pentru că Darren Cahill n-a avut un prosop pe care să-l arunce.

Şi acum adevărul cel mai dureros. Astăzi n-a mai fost zi de cadouri pentru Simona. Flavia Pennetta n-a mai venit cu tolba plină precum Lisicki sau Azarenka. Dincolo de jocul extraodinar, de loviturile geniale din aceste două meciuri din optimi şi sferturi, de efortul colosal, de spiritul de sacrficiu, de forţa uluitoare interioară, Simona a avut şi două adversare care au greşit atunci enorm, care au jucat teribil de riscant, mereu la linie, mereu la totul sau nimic. Cel puţin Lisicki a dat impresia că vrea să se sinucidă în acel meci, jucând inexplicabil de mult la linie chiar şi când Simona stătea doar într-un picior şi de-abia se mai mişca pe teren.

Pennetta a fost în acest meci o variantă de zi bună a lui Halep. Aşa cum anunţa de altfel încă de la victoria strălucitoare din sferturi cu Petra Kvitova. Pennetta a câştigat şi cu numărul 4 mondial, şi cu numărl 2, într-un stil Halep, cu o agresivitate inteligentă, cu o defensivă impecabilă, cu mişcare excelentă în teren şi cu finalizări în lung de linie de toată frumuseţea.

Simona Halep rămâne „draga” României. Un sportiv cum nu are şi nu a avut de mulţi ani ţara noastră. O jucătoare care merită să aibă în tribune ca susţinătoare o legendă precum Nadia. A fost un accident groaznic, dar Simona arată că este pe drumul cel bun. Cineva care merge atât de hotărât pe acest drum are toate şansele să izbândească până la urmă. Pentru că, Simona, chiar dacă ne tot spui că obiectivul tău este an de an să ajungi la Turneul Campioanelor, ceea ce îţi asigură cu adevărat locul în legendă este cucerirea unui turneu de Grand Slam. 3-4 zile într-o săptâmână precum cea cu Azarenka şi adevăratul mare vis va deveni realitate.

Versiune selectata: mobil / standard