Mămăliga mecanică

27 mar 2013 2458 afişări Blog

România a pierdut cu 4-0 pe terenul unei naţionale care câştigase acum câteva luni cu 4-1 la Bucureşti. De multe ori, fotbalul rămâne într-o logică a rezultatelor. Pe care o părăseşte mai des decât rugbyul sau baschetul, acesta este marele farmec al fotbalului, dar la care se aliniază, totuşi, de cele mai multe ori. Şi în fotbal e foarte greu să sari peste anumite graniţe, să-ţi depăşeşti condiţia.

De exemplu, condiţia de rezervă. Victor Piţurcă a încercat să obţină la Amsterdam un rezultat (înţelegem de la Becali că un singur rezultat a încercat selecţionerul să obţină, egalul, că victoria i se părea imposibilă) cu rezerve la cluburi pe post de titulari la naţională. Piţurcă a trimis în poartă un jucător care în ultimele DOUĂ sezoane n-a jucat în niciun (NICIUN) meci de campionat sau de cupe europene, dar, e adevărat, a fost în teren în acest an cu... Barnsley. Şi care revenea într-un meci oficial al naţionalei după un an şi jumătate. Nu cu Estonia, nu cu Andorra, ci în Olanda.

În linia defensivă, Piţurcă a reuşit performanţa de a avea pe Amsterdam Arena jumătate din compartiment alcătuit din rezervişti. Tamaş nu joacă titular constant la echipa lui de club, românul nereuşind să se impună în concurenţa cu nişte fotbalişti buni, dar care, totuşi, nu sunt nişte branduri deosebite. În aceeaşi apărare a României, a fost titular la Amsterdam rezerva unui germano-polonez care a plecat din ligile inferioare ale Bundesligii pentru a juca la... Bistriţa. Reghecampf nu a considerat că Gardoş este suficient de bun pentru a juca pe Stamford Bridge, dar fundaşul Stelei ar fi destul de bun să joace pe terenul naţionalei Olandei.
Opţiunile lui Piţurcă devin ameţitoare când urcăm în linia ofensivă. Acolo, selecţionerul a reuşit să titularizeze în meciurile de la Budapesta şi Amsterdam un băiat care este rezerva unui flăcău venit din străfundurile Franţei pentru a juca la Ploieşti pe 3.500 de euro pe lună, cel mai mic salariu încasat de un fotbalist francez în străinătate de când există banii pe pământ. Tot în linia ofensivă din spatele vârfului şi-a găsit un loc de titular şi Tănase, fotbalistul căruia la Steaua deja i se cântă un refren parafrazat după un faimos slogan: ţi-am pregătit un loc la noi, pe bancă.

Când înfrunţi o echipă a Olandei care are în faţă golgeterul lui Manchester United, un superstar al lui Bayern şi conducătorul de joc al lui Hamburg care a mai trecut pe la Real şi Tottenham, cu toţii implicaţi în faze de gol la poarta lui Pantilimon, ai şanse mici să obţii ceva cu actualii jucători ai României, că sunt ei stelişti sau corsicano-donbasişti. Însă Piţurcă a reuşit să mai saboteze şi el echipa alegând fix cea mai neinspirată formulă din lotul pe care îl avea.

Înfrângerea lamentabilă nu este doar a lui Piţurcă, ci a tuturor. Este a jucătorilor care au fost cu toţii modeşti, în afară de Chiricheş şi Popa, doar ei mai dând ceva semne de viaţă. Este înfrângerea umilitoare a unui staff prăfuit în comparaţie cu echipa tehnică a Olandei, strălucitoare ca branduri şi impecabilă ca prezenţă pe marginea terenului. A fost înfrângerea suporterilor care în 2013 merg pe marile stadioane ale lumii tot cu birjărescul "pe ei, pe mama lor" şi care se aud cel mai tare pe un stadion ca Amsterdam Arena când scandează "Mitică la puşcărie". Este înfrângerea televiziunii publice care rămâne la fel de prăfuită ca şi naţionala şi nu poate comunica într-atât de atractiv un asemenea eveniment încât să capteze interesul publicului activ din România la concurenţă cu un show culinar. Înfrângerea categorică de la Amsterdam e imaginea unui sistem, nu e doar vina unui om.

Versiune selectata: mobil / standard