Un dinamovist vero

16 sep 2012 1029 afişări Blog

Nu, Ando, pentru jucător exilul în tribună nu e nici pe departe cea mai amară pedeapsă. Pe jucător, oricare, de orice calibru, împietritul pe bancă îl doare cel mai tare. Trebuie să-ţi fie inima grea când vezi pe unul, pe altul trimişi la încălzire şi mai apoi în meci, iar ţie nu ţi-a venit rândul nici de astă-dată. Îţi trebuie cu adevărat tărie de caracter să accepţi o asemenea postură ingrată. Mai ales atunci când pe spatele tricoului tău e scris Dănciulescu. 

Noul Dinamo se reconstruieşte în jurul lui Danciu. Meci de meci, de pe banca de rezerve, din dreapta sa, din stânga sa ţâşnesc nume cu totul necunoscute până mai ieri, alaltăieri. Se încălzesc şi apoi sunt aruncate în luptă. Bonetti reconstruieşte în jurul lui Danciu, dar fără Danciu. După evaluarea italianului de acum o lună, două, Dănciulescu nu putea duce mai mult de o oră din meci. Acum, nici măcar un sfert de ceas. Încât nu poţi să ocoleşti întrebarea: atunci la ce mai e trecut pe foaia de joc? Bizar.                                                                                                                                               

Una dintre regulile de bază ale reconstrucţiei e alegerea unui nucleu de jucători cu experienţă cu care să porneşti la drum şi în jurul căruia să începi să plantezi puieţii. Bonetti a ales altcumva. Cătălin Munteanu şi punct. Cine ştie, cu Danciu o repriză colo, alte 25 de minute cu CFR să zicem, poate că Bonetti nu înşira atâtea bile negre cât să şubrezească recordul lui Ando de acum câţiva ani. Poate.                                                            

Danciu nu pare resemnat, un înfrânt al vârstei din buletin. "În sistemul adoptat de Bonetti eu nu am loc. Poziţia mea pe care dau randament e cea de al doilea vârf", aşa explică Danciu ostracizarea. Calm, relaxat şi în priză: "voi fi gata oricând se va apela la mine". Şi cât de simplu i-ar fi fost, după calapodul vedetelor noastre de carton, să învenineze atmosfera şi aşa plumburie din vestiar şi să pozeze în victimă! De ce să se victimizeze singurel Borcea atunci când scârţâie căruţa... La modul declarativ nu mai ai loc pe planetă, din Dorobanţi până la Miami, de atâţia dinamovişti care mai de care mai adevărat. Uneori e mai uşor să dai un gol, două într-un derby cu Steaua decât să propui o dovadă de ataşament, la greu. Danciu a excelat la ambele capitole.

Versiune selectata: mobil / standard