Gâlcă şi Argăseală, copiii nimănui

20 aug 2014 7259 afişări Blog

Se intrase deja în ultimul sfert de oră al meciului cu Ludogoreţ. Steaua continua forcingul, intrase şi Keseru, dar încă se căutau soluţii, era nevoie de sânge proaspăt. La un moment dat mingea a ieşit afară în apropierea fanionului dinspre poarta bulgarilor. Imaginile surprind şi rezervele trimise de Gâlcă la încălzire. Iancu, Filip şi Pârvulescu sprintau scurt, cu mişcări sacadate. Pe foaie mai erau trecuţi Vâlceanu şi Toşca. Singura întrebare care-ţi poate trece prin cap e: cum poate să atace Steaua grupele Ligii Campionilor cu Vâlceanu şi Toşca, nişte copii!? Ei sunt mult prea cruzi azi chiar şi pentru un meci de campionat cu Chiajna ori cu Botoşani, darămite pentru unul de play-off-ul UCL cu un Ludogoreţ pe val? Era însă tot ce putea propune Steaua pe foaia de joc. Le ţinem pumnii ca într-o bună zi din actualele speranţe Vâlceanu şi Toşca să iasă marile vedete ale Stelei de mâine. Nu se poate însă peste noapte.

Oricât ar încerca să ne îmbrobodească Vali Argăseală cu trădările lui Hamza, cu negocierile la sânge pentru Luchin şi Breeveld, adevărul gol-goluţ e că Steaua a ratat sezonul transferurilor. Exceptând aducerea la momentul potrivit a lui Arlauskis. Nimeni nu-şi aduce aminte de vreo conferinţă de presă în care Gâlcă să nu fi repetat obsesiv "aştept jucători". Spera ca timpul să-i fie aliat. Altminteri, atunci când transferi un jucător prin etapa a patra a campionatului, în a doua jumătate a lui august, nu te poţi aştepta ca el să se integreze în echipă mai devreme de octombrie. Noroc că Breeveld, fâşneţ şi cu pregătirea în grafic, s-a adaptat degrabă la păienjenişul de pase ţesut de Sânmărtean la mijlocul terenului. Nota bene: Breeveld a devenit un transfer de al 12-lea ceas pentru cupele europene în condiţiile în care despărţirea de Pintilii se consumase cu aproape trei luni în urmă! Rezolvare clasică în manieră becaliană. Trei luni în care Gâlcă a tot plâns pe umărul lui Argăseală şi viceversa.                             

Anul trecut, cam pe vremea asta, în preajma dublei cu Legia, toţi o catalogam pe Steaua încă necoaptă, nepregătită pentru grupele Ligii Campionilor. Eram poate prea aspri sau poate doar rezonabili cu echipa de atunci a lui Tătăruşanu, Chiricheş, Pintilii, Gardoş, Bourceanu, Piovaccari. La un an distanţă, destui paşi de rac. Azi, pentru echipa unui Latovlevici într-un picaj greu de explicat, a unui Stanciu ajuns o umbră a titirezului cu Legia, a mult prea cruzilor Filip şi Vâlceanu până şi statutul de sac de box pentru Real ori Bayern în grupele Ligii pare de-a dreptul un miracol. Dar ce mai contează figuraţia de sparring-partner în grupe dacă nici patronul Becali poate că nu mai  ţine socoteala milioanelor care tot intră în conturi din transferuri, din stadioane pline sau de la UEFA?...

Versiune selectata: mobil / standard