Dublul-limbaj din fotbalul românesc

27 feb 2012 558 afişări Blog

Răzvan Raţ are dreptate să se simtă frustrat. Are toate argumentele decente din lume pentru a pretinde banderola de căpitan al tricolorilor. N-a fugit niciodată de responsabilitate, şi-a asumat responsabilităţi când alţii se fofilau, a venit la acţiuni de uzură pe care vedetele le refuzau, a acceptat să joace roluri ingrate în meciuri infernale, când "starurile" îşi aminteau că sunt accidentate.

Înaintea celui mai important meci amical din ultimii opt ani, cel cu Uruguay - campioana Americii de Sud şi semifinalistă la ultima Cupă Mondială -, Răzvan Raţ s-a simţit vexat. Ar fi meritat onoarea de a purta banderola de căpitan al României acum, dar Piţurcă are alte priorităţi şi a uitat până şi să-l convoace. Şi jucătorul a avut grijă ca selecţionerul să afle asta. Problema nu e asta. Problema constă în modul bizar şi bolnav de a-şi rezolva problemele oamenii care mişună în locul ciudat numit fotbalul românesc.

În jocul pervers al comunicării, în acest dublu-limbaj al dublei-gândiri, unde - la fel ca-n distopia lui George Orwell - e o crimă să spui ceea ce gândeşti, toate personajele îşi joacă rolul cu profesionalism. Piţurcă spune că vrea să le dea o şansă şi altora, mai tineri. Raţ spune că nu s-a supărat şi că, de fapt, nu vrea să renunţe la naţională. Fiecare ştie ce gândeşte şi ce vrea celălalt în realitate, dar mimează înţelegerea, consensul, amiciţia. Iar Raţ şi Piţurcă nu sunt decât două exemple dintr-un noian.

Ipocrizia din acest sport a depăşit, cumva, până şi inimaginabilul din "1984". Un sistem verificat asigură rezolvarea problemelor într-un mod original, lipsit de răspundere, verticalitate şi onoare. Protagoniştii spun ceea ce au de spus "off the record", li se plâng celor din jur sau chiar direct ziariştilor, sperând că aceştia vor face publice nemulţumirile lor. Apoi, o dată izbucnit scandalul, cel acuzat mimează inocenţa şi neîncrederea: "Nu cred că X a spus asta şi, chiar dacă a spus, eu nu am făcut lucrul de care sunt învinuit". Tot "off the record", acuzatul are grijă să transmită o replică tăioasă: "Lasă că-l vezi tu pe dracu'!". Bine-nţeles, scena se termină cu cei doi negând vehement toată povestea. Ştiţi deja refrenul: presa a inventat totul… nişte minciuni... provocarea ne-a unit şi mai tare... sunt interese... răutate... duşmănii...
Asta, până data viitoare. Aveţi habar câtă adversitate colcăie în canalizarea fotbalului nostru?

Versiune selectata: mobil / standard