LPF TV, fantasmagoria lui Mitică

22 mar 2013 577 afişări Blog

 

LPF vrea să-şi facă televiziune. Sau Mitică, e tot aia. Deocamdată a înregistrat numele la OSIM şi a făcut o declaraţie pompoasă, din care se înţelege că va cumpăra tot şi va curge cu lapte şi miere în fotbalul românesc.

Un proiect de asemenea anvergură gândit de Dumitru Dragomir e sortit din start eşecului. Risc însă şi presupun că a implicat şi ceva oameni cu experienţă în domeniu, care să facă un proiect serios. De la eventuala existenţă a acestui proiect pornesc cu o tentativă de analiză, fără pretenţia de a fi perfectă. Am pornit însă de la nedumerirea că alte ţări, cu pricepere mult mai mare şi la fotbal şi la televiziune, nu distribuie fotbalul pe canalul Ligii.

1. De câţi abonaţi are nevoie? Cât aţi plăti pentru un canal LPF TV?

Prin actualul contract, LPF încasează aproximativ 100 de milioane de euro pe trei ani acum de la Digi, Dolce şi Intact. Adică vreo 33 de milioane de euro pe an, aproape 3 milioane de euro pe lună. Cum poate realiza aceeaşi sumă cu propriul canal? Excludem din start sistemul pay-per-view, care presupune plata pentru fiecare meci sau fiecare etapă. E complicat tehnic şi puţin atractiv cu excepţia câtorva meciuri. Rămâne varianta includerii de către operatorii de cablu într-un pachet cu cost suplimentar, de tip HBO-Cinemax.

Acum, un calcul sumar: cu un euro pe lună plătit suplimentar de fiecare abonat ar avea nevoie de trei milioane de abonaţi. Cu doi euro pe lună ar ajunge 1,5 milioane de abonaţi pentru a strânge suma actuală. 

Întrebarea mea pentru voi e: vă permiteţi să plătiţi banii ăştia? Şi dacă da, i-aţi plăti, consideraţi că merită? Conform unor cifre neoficiale, HBO are în România aproximativ 500.000 de abonaţi, cu un pachet care costă de la opt lei. Repet, datele sunt neoficiale. 

2. Producţia creşte costurile

Calculul precedent legat de numărul de abonaţi necesari nu include însă niciun alt cost suplimentar. Dar aceste costuri există şi nu sunt deloc de neglijat. În primul rând, producţia unui meci costă câteva zeci de mii de euro, în funcţie de calitatea ei - număr de camere, HD, grafică, reluări etc. La 10.000 de euro un meci, rezultă încă trei milioane de euro pe an de câştigat doar pentru Liga I (Mitică vrea şi Cupa, şi liga a doua, şi alte sporturi, şi ”bătăi, K1 toate”). Adică încă cel puţin 150.000 de abonaţi necesari.

Tot la capitolul producţie trebuie inclus tot ceea ce înconjoară meciuri: comentatori, analişti, studiouri, cameramani, reporteri etc. Surse de pe piaţă susţin că RCS-RDS consumă anual mai bine de 45 de milioane de euro anual cu partea de sport. Un cost care include mai multe drepturi TV, dar în care Liga I e baza. Şi aşa am ajunge la nevoia de cel puţin 2 milioane de abonaţi la 2 euro pe lună. Şi încă n-am luat tot în calcul.

3. Negocierile cu cabliştii sunt esenţiale

Fiind vorba de un canal cu plată, operatorii de cablu îşi vor trage şi ei măcar o mică parte pentru a-l distribui. Iar negocierile sunt extrem de dificile, dovadă disputele RCS - Discovery, RCS - Intact sau Romtelecom - ProTV. E adevărat, până acum acestea s-au desfăşurat în sens invers - canalele au cerut bani, iar cabliştii n-au mai acceptat sumele cerute. Pe de altă parte, RCS le-a propus celor de la Discovery un sistem similar celui unui eventual pachet cu plată LPF TV: includerea într-un pachet cu cost suplimentar pentru fiecare abonat care doreşte. Discovery a refuzat, intuind probabil dificultatea obţinerii de bani pentru conţinut în România. Mai mult, concurenţa cu canalele distribuitorului nu ajută - DigiSport, DolceSport ar putea fi pentru LPF TV, ceea ce DigiWorld este pentru Discovery - alternativa mai slabă, dar mai la îndemână.

4. Ţara în care conţinutul nu costă

Ţara noastră este între cele mai puţin propice pentru astfel de iniţiative. Nu avem filme disponibile pe iTunes Apple, nu avem canale payperview, suntem campioni la download şi streaming, tot sportul e practic gratuit pe TV, vânzarea de conţinut audio-video online este ca şi inexistentă. Elocventă reacţia publică în cazul voyo.ro vs site-urile ilegale de seriale, când mai puţin şi site-ul legal era ”băgat în dubă” pentru că e nu e la nivelul celui care oferă mult, dar ilegal, pentru care se organizau manifestări de susţinere. Chiar dacă preţul e echivalentul a două beri, pe care nu le furi, ci le cumperi, întrebarea multora e de ce să coste? mai ales dacă pot să-l am ”moca”!

5. Marketingul inexistent

Singura şansă să convingi pe cineva că merită să dea bani în plus e, pe lângă să ai un conţinut bun, să ştii să-l promovezi. Liga I e un conţinut destul e bun - încă mai face audienţe, nu grozave, dar mai face. În ciuda nivelului fotbalistic îndoielnic, audienţele sunt superioare oricărui campionat străin. 

În fotbalul românesc însă marketingul lipseşte cu desăvârşire, de la Steaua la ultima clasată, de la LPF la FRF. Nu e suficient să zbieri pe la TV, să te ”doară-n pălărie” şi să te consideri tu însuţi ”trăznet” ca să facă lumea coadă la abonare. Ai nevoie de specialişti în marketing care să facă din acest produs unul vandabil - iar procesul durează ani buni. A durat ani chiar şi cu un produs ca Premier League.

Ca o concluzie - în România există astăzi aproximativ 5,7 milioane de abonaţi la servicii de televiziune. 2,2 milioane sunt abonaţi DTH, iar din cei de pe cablu un sfert - adică sub un milion - au cablu digital. Rezultă cam 3 milioane target cu cerinţele tehnice îndeplinite pentru un canal cu plată suplimentară în România. Fantasmagoric de crezut că TOŢI vor fugi să se aboneze la LPF TV ca să facă proiectul fezabil. Dar, sigur, eu nu sunt Mitică să mă pricep la toate.

Versiune selectata: mobil / standard