SPECIAL | Galeriile din România, subiect pentru teză de doctorat. "Reprezintă o subcultură cu reguli stricte, ierarhii şi principii"

22 iun 2018 4633 afişări Liga 1
SPECIAL | Galeriile din România, subiect pentru teză de doctorat. "Reprezintă o subcultură cu reguli stricte, ierarhii şi principii" 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7946/17280086/2/gabriel-sala.jpg

De multe ori arătaţi cu degetul, stigmatizaţi ori acuzaţi şi evitaţi, ultraşii stadioanelor au ajuns subiect în lumea universitară. Gabriel Sala, profesor de istorie şi geografie la un colegiu din Arad, a ales galeriile de fotbal din România ca subiect pentru teza sa de doctorat, din cadrul Facultăţii de Istorie, din cadrul UBB.

Interesul său pentru lumea suporterilor este mai vechi, acesta fiind şi singurul român care a scris o carte despre galeriile din fotbalul nostru. “În prealabil am mai scris o carte, “Stăpânii stadioanelor”. Oricât ar fi de proastă e cea mai bună din istoria literaturii pentru că este singura”, glumeşte Gabriel Sala.

"Din ignoranţă sunt văzuţi ca nişte indivizi foarte periculoşi"

Recunoaşte că subiecţii din teza sa de doctorat nu au o imagine foarte bună în lumea academică şi spune că nu vrea să schimbe mentalităţi.

“Îi văd ca şi o curiozitate, o lume inaccesibilă cu care intelectualul nu vrea să aibă de-a face. Este asociată cu violenţa gratuită. Din ignoranţă sunt văzuţi ca nişte indivizi foarte periculoşi. După ce cunoaşte, cât de cât, regulile care îi ghidează îşi schimbă părerea. Nu îmi propun să schimb percepţii. Analizez istoric, socio-istoric, antropologic. Obiectivul meu şi al tezei, o analiză cât mai complexă a unui fenomen cât mai complex”, explică profesorul de istorie.

"Fenomenul este din 1968, de tradiţie italiană"

Spune că este impresionat de felul în care sunt organizate galeriile şi cum înţeleg ultraşii să respecte regulile într-o brigadă. “Termenul ultras reprezintă o subcultură cu reguli specifice. În orice subcultură există reguli foarte stricte, pe care exponentul trebuie să le respecte, cum sunt ierarhiile sau principiile după care se ghidează. Din perspectiva asta mi-au atras atenţia. Disciplina internă, solidaritatea lor. Avem un sentiment care duce cu gândul la vechea mentalitate românească. Ideea este că nu eşti singur, o problemă a ta devine a tuturor. Cele mai multe brigăzi sunt apolitice. Cei care sunt implicaţi în politică, datorită moştenirii comuniste, sunt de extremă dreaptă”, afirmă profesorul de istorie care a studiat apariţia fenomenului ultras, undeva în nordul Italiei, la finalul anilor ‘60: “Fenomenul este din 1968, de tradiţie italiană. Atunci, nordul a fost “paralizat” de greve şi manifestaţii. Încă din anii ‘20 se constată o migraţie din Sud spre Nord, iar cei din sud erau consideraţi indivizi altfel, care nu merită decât să fie ocoliţi, marginalizaţi. Noii veniţi au creat cartiere muncitoreşti în nord şi s-a format o categorie cu mentalitate aparte. De acolo se alimentează cultura ultras. Primele grupări ultras se formează la Sampdoria şi Milan. În România fenomenul pre-ultras exista din perioada interbelică, când existau echipe etnice şi se năşteau conflicte şi incidente inclusiv stradale. În comunism avem cele mai grave astfel de incidente între UTA şi Poli. Cel mai grav înregistrându-se în 1964”.

"Când echipa ajunge la greu, ultraşii simt că este din nou a lor"

Gabriel Sala spune că dispariţia echipelor de tradiţie din primele ligi ale României nu a dus şi la dispariţia galeriilor, ba, din contră, acestea s-au apropiat mai mult de cluburi.

“Din punctul meu de vedere, fenomenul ultras sau subcultura ultras este expresia unei socieţi, oglindeşte societatea. Orice fenomen ultras îmbracă elemente autohtone. La Timişoara şi chiar la Cluj şi Petrolul se constată o revigorare a fenomenului, când echipa ajunge la greu şi ultraşii simt că este din nou a lor”, este de părere Gabriel Sala.

“Violenţa este idisolubil legată de subcultura ultras, în virtutea faptului că este indisolubil legată de sport. În istorie, deja din secolul XIV regalitatea engleză a emis numeroase edicte care interziceau întrecerile sportive care implicau şi folosirea mingii, deoarece se ajungea la răsmeriţe”
Gabriel Sala, profesor de istorie şi autorul cărţii “Stăpânii stadioanelor”

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.