Bayern München - maşinăria germană de produs bani din fotbal: "Prima repriză o joacă pentru fisc, a doua pentru ei"

27 feb 2014 5675 afişări Campionate Externe
Bayern München - maşinăria germană de produs bani din fotbal: "Prima repriză o joacă pentru fisc, a doua pentru ei" 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7955/12155466/1/schema.jpg
  • Nemţii au avut grijă, de la bun început, să separe sportul de business pentru a nu afecta stabilitatea echipei în cazul unor probleme financiare

La mijlocul lunii februarie, „Allianz“ SE, cea mai mare companie de asigurări din Europa, a cumpărat 8,33% din Bayern München, suma plătită fiind de 110 milioane de euro. Sponsorul stadionului din München va sta la masa acţionarilor echipei bavareze alături de Audi şi de Adidas, care deţin, la rândul lor, câte 8,33%. Cercul pare acum închis. Pe viitor, nimeni nu crede că o altă companie va mai putea pătrunde în acţionariat. Din banii obţinuţi din ultima tranzacţie, Bayern anunţat că vrea să ramburseze datoriile pe care le mai are în urma construcţiei stadionului din München, care a costat 340 milioane de euro.

Clubul „mamă“ e protejat prin statut să nu-şi piardă identitatea
Pentru a înţelege de ce astfel de companii de nivel mondial investesc în fotbal, trebuie mai întâi studiat modul în care funcţionează Bayern München. Strict fotbalistic, echipa lui Pep Guardiola este deţinătoarea ultimei ediţii UCL şi câştigătoarea Campionatului Mondial al Cluburilor. Organizatoric, clubul este, de asemenea, cel mai bun lume. Deloc întâmplător este faptul că numărul de membri cotizanţi ai acestei grupări a crescut de la an la an ajungând acum la 223.985 de legitimaţii, aspect care ameninţă sloganul celor de la Benfica („maior clube do Mondo“).

Ar putea părea ciudat pentru unii ca destinele unora dintre cele mai puternice echipe de fotbal din lume să fie în mâinile suporterilor-cotizanţi. Spre deosebire de cluburile engleze, nemţii au refuzat de fiecare dată ca echipele de fotbal să intre pe mâna investitorilor privaţi, păstrându-se cu sfinţenie regula de „50 plus 1“. Astfel, clubul „mamă“ este obligat să deţină cel puţin 51 % din drepturile comerciale, având voie să vândă cel mult celelalte 49 de procente.  „Gruparea mamă“ îşi va putea astfel păstra cele trei simboluri tradiţionale în cazul unui faliment economic al societăţii comerciale: sigla, palmaresul şi culorile.

În România sunt destule exemple de cluburi care şi-au pierdut identitatea odată cu intrarea în faliment a societăţii comerciale respective. Poli Timişoara este unul dintre ele.
 
În Germania însă, sistemul prevede protecţia istoriei echipei. Clubul „mamă“, FC Bayern München e.V. (Eingetragener Verein) şi-a capitalizat secţia de fotbal conform jurisdicţiei economice pe care o învaţă orice student de la ASE. Aşa a apărut FC Bayern München AG (iniţialele provenind de la Aktiengesellschaft). Această entitate se ocupă de partea comercială a clubului. Acţiunile se împart astfel: clubul „mamă“ deţine 75%, Adidas 8,33%, Audi 8,33% şi, mai nou, Allianz 8,33%.

Conducerea efectivă a societăţii FC Bayern München AG este constituită din Consiliul de Administraţie (format din acţionarii principali şi de un reprezentant al clubului „mamă“, în cazul de faţă Uli Honess) şi din „Executive Board“, al cărui preşedinte este Karl Heinz Rummenigge, plus alţi patru colegi specializaţi în comerţ, finanţe, marketing şi sport, unul dintre ei fiind fostul internaţional Matthias Sammer.

„Executivii“ conduc businessul nefiind influenţaţi de către colegii din Consiliul de Supraveghere. E ca şi cum, de exemplu la Steaua, Valeriu Argăseală şi Iulian Ghiorghişor ar conduce clubul fără amestecul patronului George Becali.
La Bayern, asocierea între club şi societatea comercială este constituită în baza unui statut care prevede organigrama şi competenţele clare pentru fiecare dintre membrii Consiliului de Administraţie. În plus, tot în statut se prevede ca la fiecare sfârşit de an să se organizeze o adunare generală în cadrul căreia electoratul confirmă sau infirmă membrii respectivi, după prezentarea bilanţului companiei pe anul fiscal încheiat.

La adunarea generală, care se desfăşoară în sala olimpică din München, sunt invitaţi 10.000 de delegaţi din partea celor 223.985 de membri cotizanţi, care primesc cu 30 de zile înainte documentele aferente punctelor înscrise pe ordinea de zi. Reprezentanţii fanilor sunt cei care validează conducerea executivă.

Trei niveluri de salarizare
Modul impecabil de organizare al clubului bavarez asigură fotbaliştilor antrenaţi de Josep Guardiola un buget anual de salarii în valoare de 232 milioane de euro. Cele mai mari câştiguri le au fotbalişti precum Ribery, Gotze, Robben, Neuer sau Schweinsteiger, ale căror câştiguri anuale sunt cuprinse între 8 şi 12 milioane de euro.  Urmează apoi jucători precum Mandzukici, Rafinha, van Buyten sau Shaqiri cu salarii între 2,5 şi 5 milioane de euro. La ultimul nivel se încadrează rezervele de la tineret, precum Julian Green, care primesc între 300.000 şi 500.000 de euro pe an. De la Steaua, doar un singur jucător s-ar putea încadra la nivelul minim salarial al lui Bayern. Este vorba despre Lucian Sânmărtean care e remunerat, lunar, cu 30.000 de euro.

Harta veniturilor
Bayern München AG a încheiat anul trecut cu un profit de 14 milioane de euro după plata taxelor şi a impozitelor, iar cifra de afaceri a fost una record, de 432,8 milioane de euro.

În 9 din ultimii 10 ani, clubul german a fost numai pe plus, lucru destul de rar întâlnit în fotbal.

Cea mai mare parte din banii încasaţi au provenit din vânzarea biletelor de pe teren propriu, 150 milioane de euro şi din sponsorizări, la care se adaugă veniturile din marketing, pentru un total de 102,4 milioane de euro. Alte 82,8 milioane de euro au rezultat din merchandising. Toate acestea au generat impozite şi taxe totale plătite statului în valoare de 131,9 milioane de euro.

INTERVIU  Mihai Rusu: “Prima repriză o joacă pentru fisc, a doua pentru ei”

  • Jurnalistul român Mihai Rusu care din 1977 trăieşte în Germania îl parafrazează pe Uli Honess, preşedintele concernului Bayern Munchen.

ProSport a stat de vorbă cu Mihai Rusu, un bun cunoscător al fotbalului german. Jurnalistul e cunoscut românilor care pe vremea regimului ceauşist ascultau ştirile din sport de la postul de radio “Europa Liberă”.

Domnule Rusu, de ce credeţi că un club de talia lui Bayern Munchen nu e listat la Bursă?
Pentru simplul motiv că nu le convine acest lucru. Uitaţi-vă la rivala Borussia Dortmund, club care e cotat la bursă. Sau priviţi marile cluburi engleze ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe bursă. “E prea mare riscul de a câştiga bani în fotbalul apelând la bursa”, a declarat Karl Heinz Rummenigge, care a urmărit cursul la listarea acţiunilor BorDt la bursa din Frankfurt pe Main (11,70€ la începutul anilor 2000) pentru a ajunge anul trecut la maximum 3 euro!

Putem găsi şi la alte grupări de fotbal din Germania o asemenea organizare ca la Bayern?
Da, majoritatea cluburilor care şi-au capitalizat secţia de fotbal în societăţi comerciale SA respectă jurisdictia economică impusa de Liga Profesionistă şi de UE. Mai există şi societăţi FC în comandita pe acţiuni, în care acţionarii suportă cu bani proprii deficitul ca atare. Dar Bayern München este cel mai bine organizat ca logistică conceptuală şi operativă pe fondul unei cărţi de vizită sportive impresionante încă din anii 74-75-76.  

Cât ia fiscul german din profiturile unui club precum Bayern Munchen?
100 de milioane de euro este suma platită anual la Fisc, ceea ce l-a determinat pe Uli Höness, să declare la modul foarte serios că: "prima repriză o jucăm pentru Finanzamt (GF), iar a doua pentru noi!".

Uli Honess e anchetat pentru evaziune fiscală, care mai sunt noutăţile legate de acest aspect? Nu va da bir cu fugiţii cum se întâmplă în România?
Nu va fugi din ţară, dar a fost obligat sa semneze o înţelegere cu Procuratura şi stă la dispoziţia ei. Onoarea lui e mai importanta decât iesirea pe uşa din dos, astfel că aşteaptă cu încredere ziua de zece martie când va începe procesul, programat pe durata a zece şedinte. Nu ca în “Dosarul Transferurilor” de la noi. Statul german are nevoie de bani şi nu de pierderi prin amânări ca în cazul prea bine cunoscut.

La Bayern există trei sponsori care se regăsesc în acţionariat: Adidas, Allianz şi Audi. Cât de greu e să mai intre în acţionariat altcineva?
Deocamdată, Consiliul de Administraţie a decis cu acordul preşedintelui Uli Honess închiderea listei după vânzarea celor 8,33% concernului Allianz; doar o situaţie grea sau neprevăzută poate determina mărirea  cotei acţionarilor în detrimentul clubului.

Bayern nu va putea să-şi piardă niciodată culorile, emblema şi palmaresul. În România au fost probleme, multe cluburi au suferit…
Suferinţa a fost bine programată de cei care au vândut, mă întreb dacă pe bază legală, însemnele de stat.  Exemple sunt multe: Timişoara, Craiova, Steaua, DInamo, Rapid. De aceea nu avem bilanţuri anuale, cifre de afaceri, impozite şi alte date relevante despre o societate FC SA din LPF, autodefinită ca apolitică-non-guvernamentală şi non-profit. Mare greşeală a celor care au conceput statutul LPF, întrucit scopul principal al SC, şi din fotbal, asociate într-o entitate de reprezentare ca Liga, nu poate fi decât profitul. Numai CS/Asociaţiile Sportive trebuie să fie “pe zero” la sfârşitul anului calendaristic.

În curând vor fi alegeri la FRF, cine credeţi că ar merita să fie preşedinte?
Va câştiga acel candidat care va convinge electoratul, neinfluenţat în culise şi care va avea şi cel mai funcţional program. Mă refer la schimbarea statutului actual care e anti-constituţional şi anti-democratic, ca să nu spun chiar anti-european. E nevoie şi de o serie de reforme prin care noii aleşi să ţintească recâştigarea încrederii în marca FRF.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.