Miracolul Neşu

20 feb 2012 422 afişări Blog

Îl văd pe Neşu sărind la un moment dat din scaunul cu rotile şi sfidând orice prognoză medicală, îl văd mergând şi spunându-le doctorilor, cu aerul său molcom de orădean: "V-am zis eu că o să-mi revin, vă mulţumesc că m-aţi ajutat, aveaţi dreptate să nu-mi daţi prea multe şanse, dar eu am crezut întotdeauna că voi fi din nou un om normal". Îl mai văd jucând iarăşi fotbal, bucurându-se că are mingea la picior, sărind bezmetic la cap, cu riscul de a şi-l sparge meci de meci, şi continuând bandajat, cu un fir de sânge care i se scurge pe frunte. Îl văd strigând, urlând de bucurie la golurile echipei sale, aruncându-se fără să ţină cont de nimic într-o alunecare extrem de periculoasă. Îl văd jucând din nou pentru Steaua pe stadionul plin cu 55.000 de fani, care fac o coregrafie impresionantă pentru omul-miracol, omul care a revenit pe teren după ce nimeni din lumea asta nu-i mai dădea nicio şansă!

Îl văd apoi învăţându-i pe cei paralizaţi să scrie cu gura, aşa cum o făcea şi el când era bolnav, încurajându-i să nu-şi piardă speranţa, să creadă în şansele lor, chiar dacă acestea sunt mici, foarte mici, infime, îl văd învăţându-i să se bucure de orice progres, să zâmbească atunci când îşi mişcă un deget chiar şi un centimetru, când reuşesc să ajungă singuri la supermarket manevrându-şi scaunul cu rotile sau când reuşesc să-şi simtă măcar cealaltă mână.

20.000 de oameni i-au cântat ieri lui Neşu, în ziua în care împlinea 29 de ani, "Nu vei fi niciodată singur!", celebrul imn al lui Liverpool, într-o manifestare emoţionantă. Fanii români îi transmit şi ei prin intermediul ProSport şi al Gazetei mesaje impresionante de încurajare. Cu toţii suntem alături de tine, Mihai, şi te vedem, la un moment dat, sărind din scaunul cu rotile şi alergând cu zâmbetul tău inconfundabil spre viaţa normală pe care o meriţi.

Versiune selectata: mobil / standard