Moţi, erou fumător de la Sofia, meriţi o ţigară

28 aug 2014 18060 afişări Blog

Mai ţineţi minte? Era prin 2010 şi Moţi - jucătorul la care vecinii noştri bulgari se închină acum ca la sfintele moaşte după ce a calificat-o pe Ludogoreţ în paradisul financiar din Liga Campionilor - era obiect de băşcălie pe stadioanele din România. Media preluase o declaraţie a lui Cornel Dinu în care administratorul delegat de la Dinamo făcea radiografia vieţii extrasportive a fundaşului central.

“Moţi e un băiat bun, un copil deosebit, dar el fumează trei pachete de ţigări pe zi. Practic, respiră nicotină, nu oxigen. Moţi fumează încontinuu. Dacă ar bea ceva, ar fi medicament. Acest lucru se întâmplă deja de 2-3 ani”. Ironizat de fanii Stelei, dar – mai dureros, de suporterii lui Dinamo, Moţi a acceptat să vorbească despre viciul său abia după vreo doi ani. “Nu fumez trei pachete pe zi, dar nici două ţigări. E viciul meu, dar nu-mi afectează performanţele din teren. Dacă aş simţi ceva, m-aş lăsa imediat de fumat”.

În 2012, Moţi a trecut Dunărea cu o reputaţie proastă şi cu o coadă de cârcoteli lăsată la podul de la Ruse. La 27 de ani, după o experienţă nefericită în Italia, la Siena, încerca să facă rost de nişte bani pentru viitor, semnând cu Ludogoreţ Razgrad, o echipă apărută din neant într-un campionat care are o reputaţie îndoielnică în România. Dacă întrebi orice om de fotbal din Liga 1, îţi va răspunde oficial că bulgarii “sunt mult sub noi”. Între patru ochi, poţi afla despre meciurile trucate şi despre patronii mafioţi, care uneori mai sar şi în aer cu tot cu maşină. Pe scurt, o lume promiscuă în care un fumător care sudează ţigările are un loc călduţ. Moţi lăsase paradisul din România pentru o coborî printre păcătoşii pe care nici apa Dunării nu-i poate mântui.

Ce a făcut românul suspectat de ai săi de tabagism? În două sezoane, a câştigat două titluri cu Lodogoreţ, o Cupă a Bulgariei şi două supercupe, dar la nord de Danubiu performanţele clubului dintr-un orăşel neînsemnat cu 50.000 de locuitori nu puteau fi vreodată comparate cu rezultatele Stelei, campioana Europei în 1986.

Destinul a vrut ca, la 29 de ani,  Moţi să nimerească ochi în ochi cu Nemesis-ul său din România, dar de unde i-a venit inspiraţia să plonjeze în dreapta la penalty-urile lui Pârvulescu şi Râpă?

Recent, New York Times a făcut un studiu printre artişti pentru a descoperi dacă muza are o sursă misterioasă. Rezultatul a fost unul lumesc. Cei trei paşi de care ai nevoie pentru a fi inspirat şi creativ sunt:

1. Muncă

2. O doză de frustrare

3. Repetare

Potrivit studiului, oamenii nu sunt inspiraţi mai des pentru că sar mult prea repede peste punctul 2. Renunţă să devină “frustraţi” atunci când munca nu le iese din prima.

Cititorii vor spune că Moţi nu este un artist. Rolul unui fundaş central în fotbal nu are strălucire. El trebuie să facă treaba murdară. O ştiu toţi cei care au jucat fie şi 5 minute: tibii trosnite, capete sparte, pumni în coaste, călcat pe ghete.

Din 2002, de când a început fotbalul la Craiova, Moţi a muncit pentru a ajunge fotbalist profesionist. Frustrarea a apărut inevitabil într-un campionat plin de meciuri trucate, de declaraţii date la mişto, de patroni zgârciţi şi în care, colac peste pupăză, mai există şi Steaua. Pentru ca Moţi să intuiască loviturile bătute de băieţii detestabili în roşu şi albastru mai avea nevoie de repetare, însă aici nu a trebuit să lucreze prea mult. A întâlnit Steaua de nenumărate ori şi dacă uitase cumva senzaţia în anii petrecuţi printre bulgari, i-a reamintit-o Chipciu, după partida tur: “Moţi nu merită respectul meu!”.

Cu toate condiţiile îndeplinite, povestea uimitoare de la Sofia aştepta să se întâmple. Cineva, deranjat probabil de fumul gros de ţigară ridicat dintre păcătoşi, a scăpat gura sacului cu inspiraţie exact deasupra capului unui vicios din România, iar acest băiat a devenit cunoscut în toată lumea.

Cosmin, bucură-te de momentele de glorie! Le meriţi, la fel cum meriţi o ţigară de după.

 

Versiune selectata: mobil / standard