Meciul unei generaţii. Sau poate nu

26 mar 2013 2156 afişări Blog

N-a fost oare destinul cel care i-a dărâmat pe vlăjganii maghiari din calea lui Maxim? Dacă sună pretenţios, să numim şansă mingea sărită perfect pentru latul lui Chipciu, în minutul 93 de la Budapesta, o situaţie pe care fotbaliştii ar considera-o bulan.

România a avut noroc vineri şi aşteaptă o potrivire de evenimente favorabile şi diseară, la Amsterdam, lucru recunoscut deschis şi de selecţioner. „Să vedem cum ne duce jocul, poate o să fim mai mult pe la noi în careu, poate o să ieşim mai mult...“. Sunt exact cuvintele lui Piţurcă din conferinţa de presă de ieri şi nu sună liniştitor. În anul 2013, un antrenor care vrea să califice o echipă la Campionatul Mondial îşi pune toate speranţele în ceea ce i-a fost ursit, în cuvântul magic „poate“. Sună a resemnare tipică slavilor, însă, viclean, Piţurcă ştie că soarta are o slăbiciune pentru el.

Paradoxal, ce îl încurcă pe selecţioner e forma excelentă a jucătorilor de la liderul Ligii 1, echipa care le-a bătut pe Ajax şi Chelsea, Steaua Bucureşti. Cât timp sunt antrenaţi de Reghecampf şi pregătiţi fizic de germanul Thomas Neubert, steliştii se comportă ca nişte roboţei, iar românii aşteaptă să vadă nişte maşinuţe perfecte de fotbal şi atunci când sunt îmbrăcaţi în tricoul naţionalei. În ultimele săptămâni, Bourceanu, Pintilii şi Chiricheş au fost asociaţi cu verbul „a putea“, în forma perfectului compus, „au putut“,  Piţurcă îi alătură unui adverb, „poate“, şi aşteaptă de la ei şi de la soartă un rezultat bun. Dacă nu-i va ieşi, totul se va întoarce împotriva lui. Concluzia sumară de miercuri va suna cam aşa: a avut cei mai în formă jucători văzuţi în ultimii ani în Liga 1 şi n-a fost în stare să facă nimic.

La Budapesta, Bourceanu şi Pintilii au fost nişte forme fără fond, doi jucători care păreau veniţi de pe planete diferite, nicidecum doi parteneri sincronizaţi din planul lui Reghecampf. Doar Chiricheş de la naţională a arătat precum Chiricheş de la Steaua, iar Chipciu, în ciuda golului, a jucat prea puţin. Diseară, Piţurcă vrea să supraliciteze cu Tănase şi Gardoş pentru o naţională cu 7 stelişti titulari, dar nu are planurile secrete pe care le foloseşte Reghecampf cu succes. De la Mircea Rădulescu aflăm că, orgolios, selecţionerul nu i-a dat nici măcar un telefon antrenorului de la Steaua.

De numele lui Piţurcă se leagă două meciuri memorabile cu Olanda. Primul, un 1-0 la Constanţa, pe cod portocaliu şi cu un gol din ofsaid al lui Goian, ne-a calificat la Euro 2008. Al doilea, 0-2 la respectivul turneu final, atunci când olandezii aproape că ne invitau să-i batem. Ambele partide s-au jucat cu România aşezată pe teren în sistemul „poate mai mult la noi în careu, poate mai puţin sau deloc la ei“.

Azi, în România se anunţă din nou cod portocaliu, la fel ca în 2007, la Constanţa. La Amsterdam vor fi  4 grade, dar poate vor fi mai puţine. Şi poate va fi furtună. Ce să mai, poate ne calificăm!

 

Versiune selectata: mobil / standard