Gino, uită-te şi la sclavii de fotbalişti!

19 dec 2013 8490 afişări Blog

Uneori, într-o anume zi, poate fi joi, vineri, marţi sau duminică, în 13, 17, 5 sau 19, destinele unor oameni se întrepătrund dureros, oasele se frâng şi cei atinşi de aripa sorţii vor simţi toată viaţa semnul arzător al întâmplării. Cei mai tineri nu au prins sau erau prea mici pentru a-şi aminti seara de 21 aprilie 1999, când acustica din Ghencea a propagat trosnetul sec al tibiei nefericitului fundaş de la Bacău, Ardeleanu, sub crampoanele lui Marius Lăcătuş. Nimeni nu ştie sigur cum se aleg agresorul şi victima într-un astfel de moment, dacă fondul genetic sau caracterul decid rolurile.

Indicii sunt, iar intrarea agresivă, aproape neanderthaliană, a lui Ciprian Dinu asupra lui Dan Roman invita la dezastru, dar oare de câte ori n-am văzut atacuri mai brutale care din fericire n-au produs daune teribile. Imaginea cu Dan Roman făcându-şi cruce imediat după golul din minutul 4 al meciului de la Botoşani te hăituieşte. Fără să ştie , atacantul Mediaşului mai avea 34 de minute până în clipa când un fost coleg de echipă, de pe vremea când jucau la Vâlcea, avea să-i reteze tibia imediat deasupra gleznei. Ce ironie vor spune unii, încurcate sunt căile Domnului vor replica alţii.

Cert este că un fotbalist de 27 ani este acum în spital, aşteptând cu un calm indus de sedativele puternice să afle dacă mai va mai juca vreodată fotbal. Recent, Gabi Balint spunea că, deşi au trecut 20 de ani de la retragerea forţată de o accidentare, încă mai visează că se pregăteşte să intre pe teren, dar nu o poate face pentru că nu-şi găseşte o jambieră. E genul de traumă psihică pentru care un alt fotbalist, agresorul Ciprian Dinu, va avea şi el nevoie de consiliere, de ajutor. Imaginea unui om agonizând de durere din cauza ta, sub ochii tăi, trece de bariera cărnii şi merge până la adâncimi necunoscute, în suflet.

Momentul este emoţional, însă oficialii Ligii Profesioniste de Fotbal trebuie în sfârşit să-şi revizuiască atitudinea faţă de soarta fotbaliştilor sclavi din Liga 1. Neplătiţi la timp, neasiguraţi cum trebuie de patronii lor nepăsători, băieţii ăştia sunt lăsaţi de izbelişte în faţa unui eventual dezastru. Şi când pe 13, 17 sau 19, marţi, duminică sau joi, un fotbalist rămâne pe teren cu glezna frântă, Liga de fotbal şi sindicatul nu-l pot ajuta decât cu vorbe goale.

Fă-te bine repede, Dan Roman, ştim că vei juca din nou fotbal, mulţi alţii au reuşit! Viaţa rămâne frumoasă, chiar dacă acum suferi teribil şi poate te întrebi unde este Dumnezeul căruia i te închinai în minutul 4.

Versiune selectata: mobil / standard