Suporteri

31 mar 2009 5 afişări Blog
În 1983 m-am bucurat prima oară tare pentru fotbal. Golul lui Bölöni cu Italia şi făcliile de pe „23”. Primăvara aceea a fost hotărâtoare pentru mine, mai ales că plânsesem la necalificarea Craiovei în finala UEFA. Au urmat cuplajele, îmi amintesc şi pista de pe Republicii. Am chiulit prima oară de la şcoală la 3-1 cu Danemarca în ’89, am ascultat etapa la Ric - radioul acela micuţ cu cască - şi am citit Sportul în ora de Constituţie. Am luat bastoane de la jandarmi în ’89 la Moghioroş după Steaua Dinamo 0-3. M-am vopsit pe faţă la toate meciurile de acasă din preliminariile lui Euro ’92. Am ieşit pe străzi în ’94, în ’98 şi în 2000. În 2003 m-am întristat cel mai tare din cauza fotbalului. Am fost în tribune la Copenhaga, la 2-2-ul acela agonizant. Copil, adolescent, elev, liceean ori jurnalist, am rămas un suporter. Mă consider şi acum, deşi văd şi simt o naţională fără identitate. De azi, ProSport spune fără să ezite: „Ştim ce înseamnă să fii suporter!”. Ştim să suferim, să ne bucurăm, să ironizăm, ştim, la nevoie, să şi înjurăm... Dar nu o vom face. Nu cu voce tare. În pauza meciului cu Austria vor fi prezentate la PRO TV spoturile noastre de imagine. Câinele pro şi copilul anti. O campanie care începe azi, dar care va continua zi de zi în paginile ProSport. Ne vedem. În tribune, în ziar, la terase, pe site, pe drumul spre stadion.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.