Reţeta eşecului

28 sep 2010 5 afişări Blog
Aşa se întâmplă întotdeauna când ţii morţiş să-i mulţumeşti pe toţi. Sfârşeşti prin a-i nemulţumi pe cei mai mulţi. Reţeta clasică a eşecului. Să intre şi Dănciulescu, doar a aşteptat într-atât revenirea, să intre şi Andrei Cristea, poate îl mai vede vreun scouter de afară, să intre şi Niculae, să intre şi Ganea, şi Alexe... Să intre cât mai mulţi atacanţi deodată, să intre toţi dacă s-ar fi putut... Andone şi-a bătut singur cuie în talpă. A bramburit jumătatea de echipă care părea să ducă tot greul, jumătatea care purta, atârnată de jambiere ca săculeţii de la antrenamente, şi povara neputinţei celor din apărare. Jumătatea de echipă care începea de undeva de la N'Doye, se închidea la cel mai împins vârf şi-i amăgea pe dinamovişti cu varianta retro, de dinaintea betonului lui Herrera, că meciul se mai poate câştiga şi cu 5-3, şi cu 4-2. Iată acum o situaţie răsturnată, ceea ce aducea chiar cu o fantezie după 3-4 cu "U" nu demult. Nu-i aşa că avem acum cu toţii senzaţia că apărarea şi-a mai revenit din pumni, că ni se pare mai aşezată? Deşi Wesley a dat gol dintr-un sandwich în care nu avea voie nici măcar să respire, deşi Garat devine stupid de-a binelea cu prefăcătoria că nu pricepe cum se acordă cartonaşele în România... Dintr-odată s-au inversat rolurile şi ţintele ironiilor. Doar aşa a ajuns iarăşi Claudiu Niculescu cel mai bun vârf al lui Dinamo, nu? Cele câteva sute de fani cu Vaslui încă nu văzuseră meciul jenant de la Urziceni. 0-1 tradus doar în compromisuri şi bileţele de favoare. Joacă toată lumea, ca-n curtea şcolii la 7 contra 7. Un portar şi 6 atacanţi. Să nu se supere x, să nu se supere y. Jucători, impresari, sensei, gulere scrobite de la oficială.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.