Omagiu

21 mar 2009 3 afişări Blog
Azi, tăticul nostru, părintele responsabil de o bună parte din hidoşenia acestui Benjamin Button care este fotbalul românesc, împlineşte 73 de ani. Jean Pădureanu, ca şi Ion Iliescu, întrupează un paradox fascinant: despre amândoi se spune că sunt săraci deşi ambii au lucrat pe felia lor la aranjarea clarobscurului în care s-a produs violul prelungit al tinerei Românii libere despre care numai fraierul satului, DNA, mai ştie că este virgină. Bine, dacă te duci la Monte Carlo cu Audi, eşti sărac. Aşa e şi cu sărăcia acestor neni, pe care nu o să-i vezi niciodată vânând „compensatele” sau socotind îndelung în faţa unui galantar dacă a venit ziua din lună în care pot să-şi ia ceva omeneşte de mâncare. De când cu criza, ni se recomandă să ne întoarcem la produsele româneşti. Asta îmi place la Jean, cel mai ardelean oltean. Dacă Mititelu îşi ia ochelari americani din oraşul chinezesc, dacă Borcea e Fidel trabucului castrist, dacă JJ îşi ia petarde columbiene, Jean cu pălăria lui de paie şi aerul lui de patriarh comunist e fix din colecţia Sadoveanu 2009. Un Moggi mai de la ţară. Un binefăcător în produse naturiste din carne de urs şi vin de Lechinţa pentru mulţi dintre deontologii presei sportive. Un maestru cofetar pentru Copos, un „căcăcios” pentru omul cu canapeaua tv din Pipera, un „porc bătrân” pentru şarpele crescut la sân, Horoba. Lui îi urăm Glorie eternă în Liga 1.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.