Eşec uman

29 mar 2009 2 afişări Blog
Îmi imaginez că, atunci când a intrat în vestiarul echipei naţionale, Max Nicu a avut genul de revelaţie a oricărui neamţ care aterizează în România. „Mamă, ce caut eu aici? Şi cum dracu mă descurc cu aştia?!” Pentru clubul de „jmekeri” Mutu - Contra - Marica, venirea unui om pus pe treabă trebuie să fi echivalat cu un atentat la domnia fiţelor. Instinctul de conservare al unor bune practici dobândite în Bundesliga a fost din păcate sinonim cu eliminarea din lotul pentru Serbia. Pe bună dreptate, nu se putea miza pe un fotbalist „care nu s-a integrat”. Atenţie, nu s-a vorbit despre problemele tehnico-tactice ale „neamţului”, ci despre interacţiunea limitată cu colegii. Dar înainte de a-i judeca pe Piţurcă şi pe Max Nicu, haideţi să privim cu atenţie la componenţii acestei echipe naţionale şi la calităţile lor de dincolo de gazon.Dacă ar avea alte meserii, pe câţi dintre ei i-aţi angaja? Sau, dacă deja îi aveţi în subordine, la câţi aţi renunţa? La această ultimă întrebare trebuie să răspundă Piţurcă, înainte ca Sandu şi Lupescu să-şi pună aceeaşi interogaţie în ceea ce-l priveşte. Eşecul acestei generaţii, înainte de a fi unul sportiv, este unul în plan uman. Actualul selecţioner s-a iluzionat că poate schimba ceva din acest punct de vedere, dar ratarea prematură a campaniei pentru Mondial ne arată clar că, aşa cum se întâmplă în orice organizaţie în timp de criză, răul trebuie tăiat de la rădăcină.
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.