Emoţii olimpice

17 aug 2008 7 afişări Blog

Constantina Diţă-Tomescu intră în „Cuib” în uralele a zeci de mii, poate o sută de mii, de chinezi care au umplut numai pentru această probă uriaşa arenă. Românca aleargă de două ore şi două zeci şi cinci de minute şi conduce de mai mult de o oră. Când venea vorba de maraton ne gândeam la Şimon, pentru că Lidia a fost mai prezentă, mai mediatizată. În tot acest timp colega ei s-a pregătit pentru cursa vieţii. A reuşit-o ieri. La 38 de ani a lăsat în urmă în cei 42,195 kilometri fără 400 de metri toate favoritele acestei probe a probelor. Banda aceea albastră cu Beijing scris mare şi cercurile olimpice mângâie corpul atletei şi cade la picioarele ei. Puşa nu se opreşte. Aleargă în continuare şi caută din ochi ceva în tribune…Un steag tricolor pe care îl primeşte şi în care se înfăşoară. E mesagerul României şi poate să spună ca Pheidippides, luptătorul grec care în antichitate alergase până la Atena această distanţă: „Am învins!”. Plecată din Turburea, Gorj această minunată femeie s-a oprit pe prima treaptă a podiumului, fiind prima româncă medaliată cu aur în această probă feminină introdusă la Olimpiadă din 1984.

A urmat hanbalul şi nebunia unui meci pierdut în ultimele secunde, după ce am condus, am fost conduşi, am căzut şi am revenit. A fost un pic şi decizia unor arbitrii ruşi care refuzând un 7 metri clar Amariei pe final au ales într-un fel adversarul naţionalei lor în drumul spre finală. Inferior teoretic, dar Huţupan şi restul fetelor au forţa să îşi la JO o revanşă pe care o aşteptăm demult.

Tag-uri: jo 2008
Comentează
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.