Cronica unui eşec anunţat

26 aug 2010 4 afişări Blog
Nu-mi puneam mari speranţe în Timişoara, pentru că diferenţa dintre echipa lui Iancu şi cea a miliardarului bin Zayed e aceeaşi cu cea dintre România şi Anglia. Noi avem o organizare economico-socială tribală, iar ei au ajuns pe culmile progresului şi civilizaţiei, vorba răposatului Ceauşescu. Timişoara nu avea practic nicio şansă în faţa colosului financiar văzut de Mourinho drept principal contracandidat la titlu în Premier al imenşilor Chelsea şi Manchester United. Ce şansă avea Timişoara după 0-1 în tur? Să stea la cutie, să se apere cu stoicism, să nu greşească, să vină un contraatac norocos. Ne amăgeam şi noi... Ce şanse să aibă nişte jucători aflaţi în pragul unei revolte, neplătiţi şi păcăliţi cu neruşinare? Aproape nule! Alexa şi ai lui au suferit aseară ca timişorenii la Revoluţie. Au stat cu piepturile şi cu buzunarele goale în faţa gloanţelor trimise de „securiştii“ Wright Phillips şi De Jong şi de „teroriştii“ Adebayor şi Vieira. Urziceniul a avut mai multe şanse aseară decât Timişoara, însă umbra falimentului unui patron care a câştigat anul trecut 20 de milioane de euro din Liga Campionilor şi-a pus amprenta pe rezultatul final. Oricum, Bilaşco, Galamaz şi ceilalţi jucători merită tot respectul nostru. Şi-au apărat onoarea în condiţii mizere. Rămânea Vasluiul, dar aici e vorba de autodistrugere, de sinucidere. Timişoara, Urziceni şi Vaslui au scris aseară cronica unui eşec anunţat. Noroc cu Steaua sau, mai bine zis, ce noroc a avut Steaua!
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.