Capcana de la Galaţi

26 sep 2010 8 afişări Blog
Steaua nu e nici pe departe ceea ce pretinde că ar fi. Un club cu ştaif şi cu un lot cu care mai toţi o şi vedeam sugrumând deja campionatul. Steaua lui Bogdan Stancu, Bilaşco sau Nicoliţă e o echipă mică, mică de tot de vreme ce a putut pica ingenuă într-o asemenea capcană la Galaţi. Până la urmă un meci aproape oarecare cu un lider conjunctural, dar cu doar câteva zile înaintea unui adevărat examen, cu Napoli în Europa League. Bun, bătea Oţelul, ceea ce s-a şi întâmplat, şi?... Era ultima etapă, se decidea titlul şi n-am aflat noi? Partida de la Galaţi era o adevărată finală de campionat mondial doar pentru Gigi Becali, care avea meciul său personal. Cu Dorinel Munteanu, cu care probabil că o s-o ţină langa, la braţ cu Porumboiu, mult şi bine de aici înainte. Becali îşi poate permite să poarte războiul său, nu însă şi jucătorii. La maturitatea şi experienţa lor, Apostol – zis şi Mucles, pentru tăcerea din teren evident -, Surdu ori Brandan nu aveau voie să plonjeze într-un asemenea joc-capcană.  La Galaţi, mai ales la Galaţi, jucătorii ar fi ieşit şi mai bine, şi probabil şi cu acelaşi antrenor pe care l-au albit cu pupăturile de la victoria din Cupă încoace, dacă-şi vedeau propriul interes. Chiar dacă una au vorbit în vestiar şi alta au fumat apoi pe gazon, ştiţi vorba. Nu-i aşa că nu şi-ar fi adus nimeni aminte de meciul de la Galaţi cu o remiză? Trei vorbe după partidă şi de luni un stereotip ca pe vremuri: egalul cu Oţelul a fost un test util pentru Steaua în perspectiva meciului cu fosta echipă a lui Maradona...
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.