Asta înseamnă să fii suporter?!

21 aug 2009 4 afişări Blog
Nici măcar interdicţia de a juca vreo trei ani în Europa nu va stăvili valul de huliganism înălţat în ultimii ani pe stadioanele din România. Nu doar la Dinamo, ci în toată ţara.Boala e prea veche, iar timpul curabilităţii a expirat demult. Stadioanele se află sub ocupaţia forţelor retardate de ani buni, iar complicitatea noastră, a celor de pe orbita fenomenului, nu face decât să hrănească acest cancer. Ne temem să le spunem invadatorilor gazonului că sunt nişte decerebraţi penibili pentru care închisoarea ar fi doar un dulce alint, pentru ca nu cumva să primim înjurături la rubrica de comentarii pe Internet, vreun rest de pară la masa presei sau vreun lanţ prietenesc peste picioare.Fotbalul românesc se asociază din ce în ce mai puternic cu imaginea acestor tembeli, definind din păcate doar epifenomenul (scuzaţi-mă, imbecililor, pentru termen, textul oricum nu vi se adresează!) stării generale din societate. Atunci când discursul public la cel mai înalt nivel al statului se înscrie pe axa găozar-ţigancă împuţită, când filosofii devin banali bodyguarzi prezidenţiali, iar oiţele roz ocupă fotolii ministeriale, nu putem aştepta de la oamenii peluzelor altceva decât un grohăit prelung, o dărâmare a gardului şi invadarea dreptunghiului verde. Da, spaţiul despre care încă mai credeam că ne aparţine, măcar un pic, şi nouă.Dacă asta înseamnă să fii suporter, mai bine jucăm cu tribunele goale sau, mai bine, fără tribune. Direct pe maidan.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.