Andone fără apărare

19 sep 2010 3 afişări Blog
Cu Ţampafoi alături, Dinamo avea mai mult spirit, mai multă viaţă. Regretatul Raţiu nu era doar un apărător al conducătorilor dinamovişti... De altfel, în ciuda fizicului impozant, nu părea capabil să facă rău voit cuiva. Mima o căutătură urâtă, dar, necunoscându-l îndeaproape, îl suspectam mai degrabă de om bun, decât de fioros. Bogdan era confidentul jucătorilor, catalizatorul frustrărilor pe care ei le aveau şi omul care ştia să le spună pe limba lor că Dinamo trebuie să fie iubită şi că trebuie să câştige tocmai că e atât de iubită şi să bată mereu pentru a fi şi mai iubită. Jucătorii l-au uitat. Zic că nu, dar se comportă ca şi cum ar fi făcut-o. Îi poartă chipul pe tricourile cu care ies înainte de meci, dar jocul lor e crispat, nesigur, fără noimă. Mezinii „Găniţă” şi Torje sunt singurii care încearcă. Dar toate zbaterile fotbaliştilor cu profil ofensiv sunt dinamitate din interior de evoluţia unei defensive bezmetice. Andone are tot dreptul să fie exasperat de ce se întâmplă şi e clar că nu mai are ce soluţii să încerce. Pur şi simplu calitatea apărătorilor lasă enorm de dorit, iar responsabilitatea ar trebui împărţită cu toţi cei care au aprobat, transferat, compus acest lot. Vasluiul lui Caro, în schimb, a înviat. Din fentele lui Sânmărtean, devierile lui Wesley şi pasele lui Adailton. Încântător pe alocuri, jocul formaţiei moldovene capătă pe etapă ce trece mai multă consistenţă. În ritmul acesta, cât de curând îl vom vedea pe Adrian Porumboiu felicitându-se pentru clauza mult comentată şi mulţumindu-i spaniolului că a fost încăpăţânat. Parcă şi Caro junior începe să semene a nutriţionist!
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.