Amfitrion în abator

25 ian 2011 24 afişări Blog
Amfitrion în abator Amfitrion în abator

Vânătoarea e un sport nobil. Afirmaţia, gata să zboare de pe buzele multor sadici sangvinari, e perfect adevărată, cu excepţia ultimelor două cuvinte. Ştiam că sportul presupune fair-play şi că nobleţea nu se învaţă în abator. Or, în "Balcul deşertăciunilor", romanul la care Ion Ţiriac trudeşte cu cerneală roşie de şase ani încoace, totul ţine de tehnologia de masacrare. Procesul e simplu şi implacabil. Cineva deţine toate atuurile, altcineva îşi dobândeşte dreptul de-a sfârşi împuşcat. Unul omoară, celălalt moare. Oaspeţii lui Ion Ţiriac execută cu sânge-rece animale prin vinele cărora curge sânge cald. Încă nu le-a dat prin cap să aducă o mitralieră, dar poate că va veni şi ziua aceea. Deocamdată, victimele sunt aliniate pentru fotografiere în faţa călăilor mulţumiţi de felul cum au simulat bărbăţia. Ce farsă lugubră! Un om care ucide o creatură fără apărare - şi pe deasupra o face din plăcere - e la fel de viril ca o lamă de chewing-gum molfăită şi scuipată pe jos.

Ion Ţiriac îşi primeşte oaspeţii cu aerul unui amfitrion potent şi îndestulat. Şi poate oaspeţii chiar îl stimează. Poate vin cu plăcere la cenaclurile lui criminale, unde stabilesc împreună noi şi noi recorduri. 150 de mistreţi trimişi pe lumea cealaltă? 128? 104? Mai bine sau mai rău decât anul trecut? Nu contează. Singurul lucru care merită reţinut din toată porcăria e confuzia de planuri şi de valori care întunecă minţile adună(tu)rii. Căci Herr X şi Mister Y se visează pe urmele lui Hemingway, dar în realitate singura lor calificare e de măcelar. Cu tot parfumul lor fin şi cu tot coniacul lor scump (sau invers), spaţiul lor predilect e tejgheaua năclăită, nu arena.

Nu sunt curios să aflu ce simte Ion Ţiriac când îşi priveşte victima prin cuiul cătării. Şi nici cât de puternic e orgasmul intelectual al lui Wolfgang Porsche când degetul lui mişcă trăgaciul. E inutil să patetizezi în marginea unor pseudo-oameni care se întâlnesc cu atâta bucurie în laboratorul morţii din Balc. Mi-ar plăcea, în schimb, ca unul dintre ucigaşi să explice lumii în ce anume constă nobleţea acestei îndeletniciri. Cum îţi masezi eul ştiind că vietatea pe care urmează s-o împuşti n-are unde să fugă, nu ţi se poate opune şi nu primeşte din capul locului nici cea mai mică şansă? Şi cum te poţi considera aristocrat când, în realitate, ai datele constitutive ale unui barbar?

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.