26-50 din 80 articole

Articole scrise de Radu PARASCHIVESCU

Radu PARASCHIVESCU
Radu PARASCHIVESCU
  • Morar moral
    27 nov 2012   Blog
    „Sistemul se apără cum ştie mai bine“.
  • Contrariez, deci exist
    19 nov 2012   Blog
    Există oameni care sfidează şi când îşi beau ceaiul. Zlatan Ibrahimovic se numără printre ei, chit că meniul lui lichid cuprinde şi altceva în afara infuziilor de plante. Ibrahimovic reuşeşte fără eforturi să fie în acelaşi timp fotbalist şi personaj. Îmbrăcat în tatuaje, şmecher, slobod la gură, fanfaron cu glanda modestiei extirpată de mult, el oferă contrastul perfect pentru Iniesta, cu aerul lui de premiant cuminţel care nu-l părăseşte nici la însurătoare, nici la marcarea golului decisiv într-o finală de Cupă Mondială.
  • Un zâmbet şi două mâini
    13 nov 2012   Blog
    Am deschis ochii în handbal cu naţionala masculină care a bătut RDG la ea acasă în finala mondială din 1974. În 1970 eram prea mic pentru handbal, iar cutia memoriei mele se umpluse oricum cu Jairzinho, Clodoaldo, Tostao şi Gerson. Patru ani mai târziu, datele erau altele. 1974 a fost anul handbalului şi a însemnat marţialitatea ciolănoasă a lui Gunesch, pieptul învineţit al lui Stöckl, aruncările lui Birtalan, dârzenia rurală a lui Licu, cadenţa lui Voinea, piruetele lui Tudosie şi pătrunderile lui Kicsid. Peste toate prezida geniul lui Gaţu (distributor de no look passes cu câteva decenii înainte de consacrarea termenului). Iar peste Gaţu, în arhiva retinei, stătea zâmbetul lui Cornel Penu după o paradă de unu contra unu (în faţa lui Böhme? A lui Lakenmacher? Nu mai ştiu). Ceva între grimasă, surâs, rânjet şi tic nervos, o combinaţie de Mefisto, Alain Delon şi Şumudică. O expresie de satir exaltat. Un zâmbet care a ieşit prin pereţii lui Werner Seelebinder Halle din Berlin, ca să ajungă apoi copertă de carte şi afiş de competiţie
  • Zemaniere şi zemancipare
    7 nov 2012   Blog
    Ilustrată romană dintr-o seară caldă de noiembrie. Tribuna Trastevere zumzăie paşnic în aşteptarea primului fluier. Curva Sud fierbe meridional şi împleteşte reproşuri, dorinţe, frustrări şi dragoste veche. Fanii cântă şi scandează în torente, fără a uita să înfigă pumnale în inimile lui Zeman şi Tachtsidis. Antrenorul ceh şi mijlocaşul grec sunt greu de iubit şi uşor de arătat cu degetul pentru noua imagine a Romei. Fiindcă Roma de azi şi-a lepădat hainele de prinţesă capricioasă şi seamănă cu o culegătoare de puncte cu sudoarea şiroind sub tricou. Romantism la Zeman? Haida-de. Mai degrabă un papă musulman. Viţurile de tip „Roma e Amor citit de dos” au ieşit din uz. Cehul cu vorbă molcom-sfătoasă îşi duce mai departe ideile îngemănate: zemanierea şi zemanciparea. Accidentările unora şi blazarea altora îi servesc de minune pentru ceea ce vrea de la echipă: trudă neobosită, devotament, întrajutorare şi cât mai puţine broderii. Curva Sud înţelege, dar nu acceptă. Ba chiar dă la iveală un banner pe care ard cuvinte grele. Asta în condiţiile în care, la sfârşitul meciului cu Palermo, Roma avea să devină echipa cu cele mai multe goluri marcate în campionat.
  • Emirăm sau emigrăm? (Căci nu prea admirăm)
    29 oct 2012   Blog
    „Vedeţi piscina aia cu instalaţie de nocturnă? Ei bine, cam de-acolo a marcat Bergkamp primul lui gol pentru Arsenal, cu Southampton“.
  • Cometa Haller
    23 oct 2012   Blog
    Timpul ştampilează imaginile cu o patină care înceţoşează chipuri, siluete şi contururi. La festivitatea de premiere de la Campionatul Mondial din 1966, fotbaliştii din RFG se prezintă în faţa reginei Angliei ca să primească medaliile de argint.
  • De la celeşti la Bucureşti
    16 oct 2012   Blog
    O vorbă isteaţă spune că diferenţa dintre teolog şi geolog e ca de la cer la pământ. La fel de mult se deosebeşte naţionala de fotbal a Uruguayului, ediţia 2012, de echipa care încânta în Africa de Sud în 2010 şi câştiga Copa America în 2011.
  • Fotbaliteratură
    9 oct 2012   Blog
    Avem motive să comparăm un meci frumos cu un roman bun?
  • Negustor pe două roţi
    2 oct 2012   Blog
    Când nu intrigă lumea, îşi duce zilele într-un studio din Mitry-Mory, la vreo douăzeci şi cinci de kilometri de Paris. Măsoară un metru cincizeci şi doi, cântăreşte cincizeci şi unu de kilograme. Trăieşte singur, îşi găteşte singur, îşi face curăţenie singur. Conduce o maşină mică şi banală, în rarele situaţii când nu preferă bicicleta. A, uitasem: peste mai puţin de două luni va împlini o sută unu ani.
  • Iulian, normalul
    26 sep 2012   Blog
    Pare stupid să elogiezi normalitatea. O fi părând, dar nu e. Presa şi, împinsă de ea, ochii publicului vânează stridenţe, eructaţii belicoase, ameninţări, chipuri congestionate şi excese patologice. Or, se ştie, când anormalul devine regulă, normalitatea ocupă alveola excepţiei. În sport şi nu numai. Etapă de etapă, fotbalul din Liga 1 spune povestea unui naufragiu fără sfârşit. Rezultate măsluite, meciuri stricate de arbitri, portari gafeuri, atacanţi ratangii, fundaşi cu licenţă în ortopedia fără anestezic, obrăznicături corigente şi la gramatica performanţei, nu doar la a limbii române. Consacrarea provizoriului pe post de soluţie trainică şi a interimatului cu irizări de veşnicie. În plus, un festival de injurii, calomnieri, ponegriri şi tembelisme pe care autocenzura nu le poate stăvili fiindcă nu mai există. Când libertatea expresiei se confundă cu dreptul de-a spune oricând orice despre oricine, e momentul să ne facem griji. Şi să conchidem că, dacă vrem să fim europeni, s-ar cuveni să ne dezbărăm de metehnele zooropenilor. N-ai voie să te comporţi ca într-o menajerie şi să pretinzi apoi tratament de Camera Lorzilor.
  • Victoria şi Victor
    18 sep 2012   Blog
    Îţi tremură picioarele? E normal. Curtezi pe cineva care nu numai că-ţi poartă numele, dar are un fel de-a se îndepărta tocmai când crezi că te apropii. Ai genunchii nesiguri? Şi asta e normal. Comanda de la centru trece prin mai multe filtre înainte de-a ajunge la organul care execută. Pulsul o ia razna? Nimic surprinzător, câtă vreme nu eşti compus din circuite şi programat pentru infailibilitate. În plus, ştii că mariajul cu Victoria nu va însemna pecetluirea unei iubiri, ci mai degrabă instalarea armoniei într-o familie lărgită prin care cutreieră zgomote, gânduri rele egoism şi răzbunări. Va fi o armonie de faţadă, fireşte. Taberele nu se vor topi una într-alta după nuntă şi nu vor fraterniza în îmbrăţişări, fiindcă orgoliul are obiceiul să nu-şi lase victimele din braţe. Victor goneşte după Victoria împins din spate de martorii de pe margine, dar şi de cavalerii de onoare Horia şi Florin, care neteziseră drumul spre cucerire cu o zi mai devreme. Sunt doar o parte dintre lucrurile care circulă ameţitor prin mintea lui Victor Crivoi în meciul cu Harri Heliovaara. Lângă ele se insinuează, cu perfidie de reptilă, un altul: că a fost chemat să ţină locul unui tiz care a preferat să stea departe de Cupa Davis. Crivoi joacă la Cluj în urma refuzului unui Hănescu obişnuit să doarmă tot mai des în patul suficienţei. El are, în consecinţă, ceea ce se cheamă conştiinţa suplinitorului, a unui om chemat să facă muncă de provizorat fiindcă titularul a optat pentru dezicere. Pe lângă
  • Platinitudini?
    10 sep 2012   Blog
    Popoarele încep în epopei şi sfârşesc în elegii, spune Cioran într-un eseu despre Franţa.
  • Umoare şi umor
    4 sep 2012   Blog
    În munca antrenorilor, poate mai apăsat decât în alte meserii, priceperea asigură mult, dar nu tot. Competenţa furnizează o parte din garanţii, dar nu poate funcţiona fără sprijin. Mai e nevoie de ceva, ca pretutindeni unde nu lucrezi cu abstracţii, ci cu oameni. În fotbal, pedagogia peţeşte cu succes succesul doar dacă circulă cu o umoare bună la braţul drept şi cu o doză de umor la stângul.
  • Timişoara şi ideologia demnităţii
    28 aug 2012   Blog
    Ţesut sub pleoapa unui zeu indulgent, viitorul e un continent nedescoperit, în măsura în care trecutul, vorba lui L. P. Hartley, e o ţară străină. Şi iată că, într-o lume care nu se poate opri să-şi ipotecheze viitorul la bănci şi într-un fotbal insalubru până la greaţă, Timişoara revine în zona din care n-ar fi trebuit să plece niciodată. În zona demnităţii, a valorilor pe care promisiunea succesului sintetic nu le poate curba. Flămândă de fotbal, Timişoara a acceptat de câteva ori jocul de-a adopţia şi a girat cu pres­tigiul ei o serie de manevre care n-au făcut altceva decât să întreţină o iluzie. De aici a rezultat un balet al himerelor, care a împins principala echipă a urbei în prim-planul Ligii I, dar în acelaşi timp a expus-o ironiilor şi i-a erodat soclul de respectabilitate.
  • Echipe de oameni singuri
    7 aug 2012   Blog
    De obicei, te uiţi ca să vezi. Dar există cazuri când te uiţi ca să eviţi. Sarcina concretului, a fapticului, e atât de greu de dus
  • Cine mângâie, cine loveşte
    31 iul 2012   Blog
    Nu poţi să umanizezi raporturile dintre fotbalist şi minge fără să te prăbuşeşti în patetic. Totul e o problemă de tehnică şi de eficienţă, necum de lirism. Asta decretează specialiştii îngropaţi în tomuri şi statistici.
  • Grozav dacă nu-l pierdem
    25 iul 2012   Blog
    Gheorghe Grozav trăieşte şi joacă în prezent. E prea tânăr ca să-l intereseze viitorul şi prea grăbit ca să aibă vreme pentru trecut.
  • Ce vezi când nu vezi
    17 iul 2012   Blog
    Are un nume pe atât de comun pe cât de neobişnuită îi e ideea. Îl cheamă Florin Georgescu, e orb şi merge cu un prieten, pe o bicicletă-tandem, la Jocurile Olimpice de la Londra.
  • Mai e acesta sport?
    10 iul 2012   Blog
    Tortura s-a ivit pe lume ca formă de smulgere a adevărului. Feudală sau de Ev Mediu, antică sau contemporană, ea a fost prezentată, cu destule minusuri de logică, drept un rău prin care ajungi la bine. Stilistica brutalităţii şi a ororii s-a bucurat astfel de alibiul rostului de pe urmă. Norma
  • În spatele pleoapelor
    26 iun 2012   Blog
    Se întâmplă uneori să vezi mai bine cu ochii închişi.
  • Aşa, playboy cum e el
    18 iun 2012   Blog
    Înaintea meciului cu Olanda, Cristiano Ronaldo a stat sub tirul cârcotaşilor.
  • Oameni din Dublin şi nu numai
    11 iun 2012   Blog
    Dublin e un oraş unde nu există străini, ci doar prieteni pe care n-ai apucat să-i cunoşti.
  • Rapsodia virilă
    29 mai 2012   Blog
    Scrâşnet, geamăt, icnet. Umeri în pomeţi, plutiri până în tavan, înşurubări de gimnast circusant. Brânciuri, plonjoane, reflexe.
  • Slam dunk Savu
    22 mai 2012   Blog
    O lansare de carte pe un teren de baschet din curtea Politehnicii. Nimic aulic, nimic pompos. Peste o sută de tineri - unii asudaţi după terminarea unui meci, alţii spectatori de ocazie – se uită la câţiva purtători de prestigiu trecuţi de şaizeci de ani. Sunt prietenii celui care a scris cartea, iar acum îi face botezul. Baschetbalişti de altădată, dar nu numai. Când se ridică de pe scaun, Ştefan Birtalan face umbră în jur şi parcă te-aştepţi să muşte linia de şapte metri cu vârful pantofului şi s-o facă „pe-aia cu piciorul ridicat şi răsucit pe după celălalt”. Lângă el, Bujor Hălmăgeanu îl caută şi azi din priviri pe vârful de atac suficient de nesăbuit să încerce driblingul. În partea cealaltă, foştii baschetbalişti: Titus Tarău, gata să arunce din cârlig spre un coş nu cu mult mai înalt, Mihai Dimancea şi aerul său de universitar în weekend, Horaţiu Giurgiu şi pofta lui abia cenzurată de-a juca un renghi. Un vânt cuviincios dă paginile sportului înapoi la vremea televizoarelor ruseşti, când tot ce nu era alb se rânduia în tonuri de gri. Când la modă erau Mannix şi Kojak. Când triburile muzicii noi se numeau Pink Floyd şi Deep Purple. Când nu aveam blugi, dar aveam baschet. Cartea se numeşte „Slamdunk.ro” şi e scrisă de Alin Savu, autorul unei isprăvi care astăzi pare din registrul SF. Asta fiindcă Savu a fost singurul baschetbalist român selecţionat de două ori în echipa Europei. Poveştile lui întinse pe 250 de pagini compun un dicţionar nesistematizat după criterii trad
  • Rămân ochii, rămân obrajii
    15 mai 2012   Blog
    După ce bucuria şi deznădejdea trec, statistica întinde un tentacul şi strânge tot: puncte, goluri, cornere, promovări, retrogradări, victorii, egaluri şi înfrângeri. Tribunele, barurile şi pieţele se golesc, oamenii pleacă acasă. Unii râd euforic, alţii simt că plumbul norilor le-a căzut în cap. Ies la lumină arhivarii, cu obiceiul lor nesărat şi util de-a depozita tot, până la ultimul cartonaş. Protagoniştii prezentului păşesc în trecut, fiindcă lumea şi-a întors deja ochii spre viitor. E grabă mare. Vine finala Ligii Campionilor. Vine turneul final al lui Euro 2012. Vin Jocurile Olimpice. Noi nu avem răbdare, nu timpul. Căci noi suntem cei care, aşezând cât mai multe întâmplări pe curbura timpului, ne hrănim cu iluzia că trăim mai mult.
CLASAMENT Liga 1 Betano
POZ Echipa M V E Î GOL PCT
vezi detalii clasament »
1 CFR Cluj 10 7 2 1 15-4 50
2 FCSB 10 7 2 1 18-6 48
3 Viitorul 10 6 2 2 18-10 39
4 U Craiova 10 3 2 5 7-10 34
5 Astra 10 2 0 8 6-20 27
6 Sepsi OSK 10 0 2 8 5-19 21
Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.