Meciul în care Gigi Becali n-a mai fost vinovat

30 aug 2019 582 afişări Blog

Da, FCSB a ajuns într-o mlaştină a disperării din cauza lui Becali. E limpede. Şi-a cocoşat antrenorii, şi-a cocoloşit vedetele de carton, a jucat la cacealma, a debitat tot felul de tâmpenii cu o voce de crainic de gară şi multe altele. În 2010, Piţurcă i-a spus să se bazeze pe români tineri, să nu se mai frigă cu tot felul de calamităţi de pe transfermarkt sau din Atlasul geografic. Şi l-a ascultat după ce un timp îşi luase tot felul de ţepe usturătoare. L-a ascultat o perioadă.

A obţinut rezultate generatoare de bani buni, a vândut şi a cumpărat ce a dorit, iar echipa s-a autofinanţat. Dar vorbele fostului prieten i-au intrat pe o ureche şi, după ceva timp, i-au ieşit pe cealaltă. Nici nu mai contează. Pentru că, ulterior, sfătuitorii care i-au picurat în timpane tot ce a vrut să audă l-au făcut să se imagineze patron-manager-director-antrenor până în vârful unghiilor. Nu mai contează nici asta!

Debandada - colecţie rară august 2019 - e o consecinţă a politicii patronului de la FCSB. E o situaţie gravă, din care se va ieşi cu greu. Dar când ai carnet de fotbalist profesionist şi-ţi intră în fiecare lună cel puţin 10.000 de euro în cont, uiţi de tot ce te-a durut, nu mai boceşti ca un cocoşat la colţ de stradă şi te transformi în cea mai bună versiune a ta.

Vitoria - FCSB 1-0 n-a fost înfrângerea lui Becali. A fost prăbuşirea adolescenţilor atinşi de geniu din teren. Băieţi pentru care tricoul roşu cu inserţii albastre  chiar a devenit o corvoadă. Pe Vână, omul cu magnet în gheată, l-a muşcat mingea şi a făcut cadouri în stânga şi-n dreapta. Tănase a fost inexistent, iar o puzderie de personaje din trupa lui Vintilă au clacat inexplicabil şi s-au sufocat la fiecare raid al adversarilor. Şi nu! Nu e o scuză oboseala invocată constant de Tănase.

Nu e o scuză tratamentul lui Marian Lupu sau canicula din Berceni! Într-un meci în care sunt în joc CV-ul de pe fruntea ta, perspectiva bătăliei din grupele EL în care cota îţi poate creşte sau banii intraţi în conturi, te arunci în foc, mori cu ei de gât! Îi faci pe cei 10 spectatori din tribune să-şi culeagă fălcile de pe jos admirându-ţi felul în care te agăţi cu sufletul de umerii laţi ai portughezilor.

La Guimaraes - FCSB, oaspeţii au suferit la capitolul atitudine. Au intrat pe teren învinşi, a mai bâiguit Ovidiu Popescu un 'haide" inaudibil şi până să se dumirească în ce fel ar putea fi surprinşi Pepe & Co, sufleurul în negru a anunţat finalul meciului.

La Guimaraes - FCSB am asistat uluiţi cum nişte portughezi disciplinaţi, bine organizaţi, cu câţiva băieţi mai inventivi şi incisivi au speculat tot. Au construit şi estetic, şi eficient. Acţiunile în mare viteză i-au mai smuls din visare pe Creţu şi Panţîru, dar i-au întârit pentru Clinceni, Voluntari şi Târgovişte.

La Guimaraes - FCSB am înţeles exact cuvintele lui Pintilii spuse, în urmă cu câteva zile, pe un ton hâtru, parcă să-şi motiveze colegii, "suntem precum o echipă adunată de pe stradă". N-am înţeles, în schimb, râsul lui nervos de pe bancă, de după schimbare.

Şi la Guimaraes - FCSB am mai văzut nişte fotbalişti care mai bine s-ar retrage prin Golf, acum, cât sunt în vogă. Ar lăsa loc de interpretări, scenarii, palmares şi titluri imaginare şi visuri şi altele. De ce în Golf? Pentru că "timpul trece, leafa merge" pare să fie unica lor motivaţie în carieră.

Versiune selectata: mobil / standard