Zeus versus Hercule pe terenul de tenis. În aşteptarea marelui "Fedal XL", ne aducem aminte de "cel mai mare meci din istoria tenisului". Toate emoţiile finalei din 2008 dintre Roger Federer şi Rafael Nadal: "masca exasperării", "şah-viteză", căzătura, reverul sfidător şi ritmul loviturilor

12 iul 2019 3555 afişări Tenis
Zeus versus Hercule pe terenul de tenis. În aşteptarea marelui "Fedal XL", ne aducem aminte de "cel mai mare meci din istoria tenisului". Toate emoţiile finalei din 2008 dintre Roger Federer şi Rafael Nadal: "masca exasperării", "şah-viteză", căzătura, reverul sfidător şi ritmul loviturilor A fost Zeus versus Hercule pe iarba londoneză în 2008, cum plastic sugera Jon Wertheim, va fi Zeus versus Hercule şi vineri, 12 iulie 2019. Emoţiile revin
  • Astăzi, dincolo de ora 17:00, după ce se va fi terminat prima semifinală masculină dintre Novak Djokovic şi Roberto Bautista-Agut, Roger Federer şi Rafael Nadal vor intra pe Terenul Central de la Wimbledon pentru a relua dialogul pe iarbă, întrerupt în urmă cu 11 ani, la finala epică din 2008 care a marcat în cel mai savuros mod posibil istoria recentă a tenisului. Ultimul meci jucat în era fără acoperiş a Wimbledonului a fost numit cel mai mare meci din istoria tenisului, o predare simbolică a sceptrului puterii între cei doi imenşi campioni.
  • Pentru că vinerea a doua la Wimbledon este rezervată tabloului masculin, iar Fedal XL este un eveniment în sine, ProSport vă propune să ne detaşăm pentru câteva ore de emoţiile care însoţesc calificarea istorică a Simonei Halep în finala ediţiei 2019 a turneului londonez şi să ne facem încălzirea pentru regalul zilei privind înapoi, cu ajutorul însemnărilor lui Jon Wertheim, din cartea "Lovituri de geniu. Federer, Nadal şi cel mai mare meci din istoria tenisului". Vom privi prin lupa americanului în trecut, la momentele-cheie ale finalei câştigate de Rafael Nadal cu scorul de 6-4, 6-4, 6-7(5), 6-7(8), 9-7.

E 6 iulie 2008. Este meciul care a oprit timpul în loc pentru "Armada" de Rafanatici. Şi, probabil, şi pentru fanii lui Federer, îngheţându-l dureros, în timp ce ploaia amâna parcă inevitabila abdicare a Regelui. După şapte ore de tensiune, emoţii, nervi, speranţă, de strâns pumnii şi de muşcat buze, logica nu mai funcţiona. De ce e beznă? Şi cum se face că inima lumii este puternic luminată de bliţuri, pe un câmp de luptă chelit, dezbrăcat de iarbă în mare parte, transmiţând emoţie pură?

A fost odată ca niciodată o finală care a pornit aşa. “Nu există partide care să înceapă cu un schimb de mingi finalizat cu o lovitură câştigătoare din categoria tu-vorbeşti-serios?”, scrie Wertheim. Până la aceasta. Începută cu sclipire de Rafa, care, după 14 lovituri, “a urmărit mingea până la colţul terenului, de unde a trimis un forehand poleit cu amestecul său unic de forţă şi efect de rotaţie. Mingea a zburat, în mare măsură, pe deasupra mijlocului zonei de dublu, după care, ca un avion pe pilot automat, a cotit şi a coborât în colţul zonei singulare, la aproximativ 15 cm de ambele linii, departe de racheta lui Federer”.

Cu o oră înainte de debutul celei de-a 122-a finale Wimbledon, "Federer stătea aşezat pe o băncuţă din lemn de pin, în faţa dulapului său obişnuit, numărul 66, când a intrat şi Nadal, cu paşi grei în vestiar şi s-a îndreptat spre dulapul cu numărul 101, la câţiva metri de Federer. Oricât de mult s-ar fi considerat unul pe altul invadatori sau oaspeţi nepoftiţi (...)  cei doi şi-au înăbuşit orice sentiment de nemulţumire. Federer a zâmbit sarcastic, ca şi cum ar fi spus <<Aşadar, ne întâlnim din nou>>. Arăta splendid şi deloc ameninţător. Nadal a mormăit un răspuns, nici rece, nici prietenos. Apoi fiecare s-a întors la a se preface că este stăpânul întregului vestiar."

  • Federer şi Nadal ajungeau la acest meci direct cu trofeul pe masă după ce îşi împărţiseră trofeele în 14 dintre ultimele 16 turnee de Mare Şlem disputate, având monopol absolut şi în clasamentul mondial, de peste trei ani. Scorul la "directe", la startul finalei din 2008, 11-6 pentru spaniol.

Startul finalei a fost amânat cu 35 de minute din cauza ploii. Timp în care "Federer radia calm, aşa cum îi stătea bine unui jucător pregătit să intre pentru a şasea oară consecutiv în finala Wimbledon, neînvins din 2002. A stat pe bancă zâmbind şi amuzându-se cu glume lejere. După ce după-amiază golise o sticlă de 0,6 litri de Pepsi şi o farfurie de paste Primavera, acum îşi savura mult iubitele sale batoane Kit Kat". De partea cealaltă, "desfăcându-şi larg braţele şi exersându-şi loviturile, la câţiva metri de capul lui Federer, Nadal a luat figura luptătorului care se pregăteşte de bătălie. Tocmai făcuse un duş rece şi, cu sistemul nervos simpatic activat la maximum, accesase modulul luptă-sau-fugi. Pulsul era, cu siguranţă, la cote uriaşe, hormonii stresului alergau prin corp, pupilele erau dilatate, iar el făcea întinderi, accelerări (...) Toni Nadal, unchiul şi antrenorul său, aflat la doi paşi de el, îi turuia pe un ton precis vechile clişee motivaţionale".

  • Federer a intrat pe teren purtând o bluză Nike comercializată în magazinul oficial Wimbledon pentru 260 de lire sterline (aproximativ 500 de dolari). Fuseseră produse doar 230 de bucăţi, câte una pentru fiecare dintre cele 230 de săptămâni consecutive adunate până atunci de Federer în fotoliul de lider mondial. Nadal intra pe teren îmbrăcat simplu, cu un echipament de antrenament. Tipicarul Nadal a refuzat să se supună tradiţiei care spune că finaliştilor le sunt cărate bagajele de un asistent. Ibericul a păstrat termobagul cu rachete.

Dezvăluirea tacticii şi primul duel mental

14:35 ora locală. Nadal are deja maioul transpirat, meciul începe. Ibericul luase decizia în acea dimineaţă să îşi ajusteze lookul. Managerul său, Carlos Costa, îi ceruse să o facă pentru a filma un spot publicitar. Nadal s-a conformat însă din alt motiv. "Trebuie să arăţi bine când câştigi Wimbledonul", îi spunea, zâmbind, lui Costa. Chiar dacă primul punct i-a revenit lui Nadal, Federer a trecut totuşi cu bine de prima tură pe serviciu închizând game-ul cu cel mai rapid serviciu al zilei - de 207 km/h. "Următoarele câteva puncte au făcut vizibile strategiile celor doi jucători pentru întreaga partidă. Nadal a trimis toate servele către reverul lui Federer, în încercarea de a-l forţa pe elveţian să joace pe partea sa cea mai slabă şi de a deschide jocul. Federer a fost, poate, obligat să răspundă cu rever, dar, când a prins forehandul, l-a jucat tare - <<big cut>> - după care s-a îndreptat spre fileu", notează Wertheim.

La 1-1 şi 30-30, "Federer a ratat un rever banal, oferindu-i practic pe tavă lui Nadal, de timpuriu, minge de break. Apoi Federer a trimis o a doua servă cuminte la mijlocul terenului. Nadal a făcut un pas în dreapta şi şi-a lăsat toată greutatea într-un rever de sub torace. Mingea a fost torpilată în colţul terenului. Federer, practic, a zburat. Mingea s-a lovit de cadrul rachetei, nu de corzi, aterizând în public. O mostră a efectului devastator pe care Nadal îl poate imprima mingii". Trecuseră zece minute din meci şi Nadal obţinuse un prim break, care nu avea să fie pus sub semnul întrebării decât în ultimul game al manşei, când ibericul a servit la 5-4. Ibericul a salvat minge de break inventând un passing demonic, după serii de lovituri în care mingea sărutase tuşele violent, ridicând praf alb şi dând ghemotocului galben aspect de cometă.

Ultima scenă a manşei: "bătălia a trecut de la fizic la mental. Nadal a trimis o servă inofensivă de 146 km/h către reverul lui Federer. Acesta, inexplicabil, a returnat slab o minge care a sfârşit în fileu. S-a scuturat şi şi-a dat capul pe spate. Cu oportunitatea pierdută încă în minte, Federer a ratat încă un rever la scor egal. La cel de-al treilea punct de set, Nadal a jucat de patru ori consecutiv pe reverul elveţianului. La cel de-al patrulea, Federer s-a smucit o fracţiune de secundă prea devreme", mingea oprindu-se în fileu.

  • Francezul Pascal Maria a fost arbitrul central pentru finala Wimbledon 2008 dintre Roger Federer şi Rafael Nadal.

De la "masca exasperării" la "şah-viteză" şi înapoi în infern pentru Federer

"La începutul celui de-al doilea set, Federer purta masca exasperării", nota jurnalistul american, după un set mulţumitor ca nivel pentru Federer, cu game-uri-bliţ pe lansare, de 50 de secunde, decis însă de un izolat joc slab la debut şi apoi o bâlbâială când s-a trezit cu minge de 5-5 în rachetă. În start de act doi, Federer a mărit viteza. "Aproape că nu a făcut pauze între puncte, iar sudoarea şi-a şters-o cu manşeta, fără să mai ceară prosop, mişcându-se ca într-o partidă de şah-viteză". Federer a venit cu execuţii geniale, cu drop-shoturi şi voleuri cu rol de anestezic, cu rezolvări iuţi, anulând timpul de reacţie al lui Nadal. Elveţianul a accesat o perioadă de graţie şi cu reverul, făcându-l pe iberic să nu mai ştie unde să trimită pentru a se feri din calea ghiulelelor - spre rever sau dreaptă? Pentru a încerca să salveze minge de break, Nadal a atacat la fileu, trimiţând însă "fix pentru forehandul lui Federer. (...) Federer a luat poziţie şi a executat lovitura, fără  a transmite niciun indiciu asupra destinaţiei sale. O clipă mai târziu, şi-a răsucit încheietura într-o periere a mingii  şi a trimis o torpilă câştigătoare în diagonala terenului. Nici nu trecuse bine mingea de Nadal, că elveţianul a lăsat să-i scape din adâncul diafragmei un sunet care a sunat ca o combinaţie de Yeaahhh şi Jaaaahhh". În 14 minute, tenisul-bliţ îl dusese pe Federer la 4-1 pe tabelă.

Brusc, Nadal l-a trimis înapoi în defensivă pe Federer, elveţianul care "a considerat tot timpul drop-shot-ul o lovitură de scăpare, ceva sub demnitatea lui". A încercat chiar şi această lovitură în momentele de cumpănă ale actului secund, fără succes însă, Nadal venind peste el şi ajungând să treacă smash câştigător. Nadal îl prindea din urmă pe tabelă, însă Maestrul avea o nouă minge de break, pentru 5-3. Rafa a mutat presiunea cu doi aşi consecutivi, iar apoi a venit un"lob disperat pe care Federer s-a pregătit încă din săritură să îl atace, cu umerii ridicaţi, zdrobindu-l cu un forehand dezinhibat (...) Fix în momentul în care a ridicat racheta a fost distras de un fan care a strigat Haide, Roger! şi a trimis mingea dincolo de linia de fund. După oooh-ul general al tribunei, Federer a privit încruntat în direcţia din care se auzise îndemnul şi a strigat Gura!", într-o nespecifică răbufnire care a trădat tensiunea generală. 15 minute au fost de ajuns pentru ca scorul să se răstoarne, două forehanduri uriaşe ale lui Nadal aducându-i ibericului break-ul de 5-4.

Intervenţia arbitrului

Cu Nadal servind pentru set, la 5-4 şi 30-30, arbitrul a intervenit, sancţionându-l pe iberic cu avertisment pentru că a împins la 30 de secunde durata dinainte de a repune mingea în joc. "Nadal a continuat pauza fără să ridice privirea din pământ, şi-a şters sprânceana, a bătut mingea de nouă ori de pământ - încă 13 secunde şi a servit" greşit cu prima. A venit un serviciu doi temperat. "Federer a ieşit imediat la atac, trimiţând un forehand adânc pe reverul spaniolului. În timp ce Federer urca la fileu, Nadal a făcut câţiva paşi mici şi a prins mingea în spatele liniei care separă jumătatea lui de teren. A trimis o minge tăiată, perfectă pentru iarbă. Ştergând aproape fileul, mingea a aterizat departe de linia de serviciu, dar şi de racheta lui Federer. Nadal avea să spună mai târziu că aceasta s-ar putea să fi fost cea mai bună lovitură a sa pe iarbă". În mijlocul unei explozii frenetice a publicului, camerele i-au surprins pe Unchiul Toni şi pe managerul lui Rafa, Carlos Costa, sărind în picioare, în timp ce fiul favorit al Mallorcăi rămânea concentrat, fără expresie pe chip.

Câteva puncte mai târziu, o combinaţie de efecte extreme aplicate serviciilor şi indecizia elveţianului îi aduceau al cincilea set consecutiv lui Nadal în interval de o lună în duelurile cu Federer, lăsându-l totodată la un set de trofeu. Tribuna şi-a anunţat imediat afilierea: pro-Federer.

Căzătura lui Nadal şi lupta lui Federer, până la ploaie

Este game-ul trei al setului trei. "Federer l-a plimbat pe Nadal pe tot terenul cu o serie de lovituri puternice. Returnând o minge scurtă, elveţianul a trimis o lovitură de dreapta către laterala stângă. Nadal se pregătise pentru laterala dreaptă. Situaţie clară de poziţionare greşită. Doar că, în momentul în care a încercat să corecteze direcţia şi să prindă mingea, genunchiul a refuzat să se mişte din loc. A căzut la pământ, ruşinat, şi a încercat să se ridice, într-o linişte desăvârşită. A căzut pe spate. Figurile susţinătorilor din loja lui aveau o paloare cadaverică. Cu tricoul umflat de vânt, Federer a urcat la fileu, a privit îngrijorat şi l-a întrebat dacă e totul în regulă. Nadal a dat din cap neconvingător", notează Wertheim.

La schimbul de terenuri, fizioterapeutul şi-a făcut intrarea pe teren. A devenit clar, destul de repede însă, că Nadal se poate mişca fără restricţii. În game-ul imediat următor, ibericul a avut de apărat două mingi consecutive de break - pe prima a trmis forehandul pe tuşa laterală, iar pe a doua a avut sângele rece pentru a opri un punct, văzând corect că mingea lui Federer a ratat terenul. Două game-uri mai târziu, Federer avea din nou mingi consecutive de break, se încuraja singur cu un alt Come on! rarisim şi, din nou, Nadal salva. Mirka Vavrinec scăpa un "mişcă-ţi picioarele, Roger!".

La 4-6, 4-6, 3-3 şi 0-40, Roger Federer, campionul cu egoul rănit, renăştea. Mai întâi, "serviciul doi a nimerit direct în Nadal, care a returnat slab, astfel că Federer a trimis un forehand sec. După care a dezlănţuit un cvartet de serve din care Nadal nu a reuşit să prindă niciuna. Nadal mărturisea ulterior că este posibil să se fi înmuiat puţin în momentul acela. Dar, în realitate, a fost vorba despre un Federer pe cai mari."

Ploaia, sprintul Mirkăi şi puiul de somn al lui Toni: "Nadal s-a aşezat în vestiar astfel încât să îl poată vedea pe Federer, dar acesta să nu-l vadă". Apoi, au venit capodoperele

La 5-4 pentru Federer într-un set trei fără break-uri, a intervenit ploaia. Timp de o oră, s-a mers la vestiare, iar timpul a părut că stă în loc. "Cineva povestea că Federer, în timp ce îşi târa picioarele spre vestiar, a fost interceptat, în dreptul uşii principale, de Mirka, aceasta tăind toată arena ca să-l întâlnească aici. Radia o intensitate calmă, ţinându-i lui Federer un discurs de încurajare, strângându-l de mâini şi amintindu-i că el, nu Nadal, era de cinci ori campion la Wimbledon".

De partea cealaltă, "Nadal s-a aşezat în vestiar astfel încât să îl poată vedea pe Federer, dar acesta să nu-l vadă", relatează Wertheim. Fizioterapeutul i-a masat gambele, în timp ce unchiul Toni s-a aşezat relaxat şi a tras un pui de somn.

La reluare, s-a ajuns iute la tiebreak. "Federer a debutat cu o servă urâtă, care nu doar că a şters linia de centru, dar a deviat  şi a aterizat imposibil de returnat în Nadal. (...) A continuat să joace rolul agresorului şi a început să tragă la ţintă, vizând colţurile (...) Rotindu-şi corpul în aer, o demonstraţie a forţei lui pure, a trimis câteva forehanduri câştigătoare din interior spre exterior, balansându-se într-o parte în timp ce corpul trăgea în direcţie opusă şi făcând totul să pară extrem de natural. Decupate de context, erau lovituri pur şi simplu glorioase. În presiunea unui set trei în finala Wimbledon, erau pur şi simplu capodopere. După nouă puncte, Federer conducea 6-3. Nadal a reuşit să-i oprească temporar avansarea cu un joc curajos. La 6-5, Federer (...) a aruncat mingea şi a pornit după ea, expunându-şi pentru o clipă mijlocul în toată splendoarea. A lovit mingea când se afla la apogeu, din vârful rachetei. Mingea a pornit cu <<doar>> 185 km/h, dar a fost trimisă în colţul zonei de serviciu a lui Nadal, departe de el. Un as perfect din punct de vedere geometric."

"Nadal a căzut în genunchi şi a lovit aerul cu ambii pumni, într-un gest de satisfacţie". Reverul tupeist şi pirueta lui Federer

După trei seturi şi două game-uri, raportul total de lovituri câştigătoare / greşeli neforţate era de 2 la 1 - o dovadă sugestivă a calităţii jocului. "Înconjurând terenul pentru a schimba zonele între puncte, cei doi radiau intensitate", notează Jon Wertheim. "Pe măsură ce soarele trimitea fâşii de lumină tot mai stinsă pe Central, Federer şi Nadal desfăşurau, pe cea mai mare durată a setului patru, un joc de poţi-fi-mai-bun-de-atât? (...) Federer a răspuns ba cu un serviciu impecabil, meşteşugit cu un soi de catifelare fluidă, ba cu mingi intuite şi trimise în teren deschis. (...)

Cumva, tenisul şi drama au ajuns în punctul maxim în timpul tiebreak-ului. La primul punct, Nadal a avut o evadare din zona liniei de fund trimiţând un superb voleu de dreapta, prin care şi-a demonstrat atât încrederea, cât şi abilitatea de joc la fileu. Federer a trimis un lob cu efect curbat, amintindu-şi să sucească perspectiva şi să trimită mingea în dreapta lui Nadal. Nadal, cu spatele la fileu, s-a aruncat în sus şi a trimis un rever pe deasupra capului - probabil cea mai dificilă lovitură din tenis. Cu greu ar fi putut executa mai bine de atât, tăind mingea la un unghi atât de ascuţit. Dar Federer a anticipat mingea, a prins-o şi a întors-o cu un forehand la Nadal. (...) Nadal, netulburat, a luat punctul următor cu un forehand la viteza luminii.

Nadal a luptat încordat, câştigând punct după punct fără să arate nicio emoţie, în timp ce Federer a mormăit în barbă după fiecare oportunitate ratată", notează jurnalistul american. Nadal s-a desprins la 5-2, servind de două ori consecutiv, cu şansa de a lua trofeul. Ibericul a ratat primul serviciu, iar în tribună, Tio Toni îi dădea coate lui Carlos Costa, anunţându-l că simte că vine o dublă greşeală. Unchiul lui Nadal nu s-a înşelat, dubla fiind urmată de un forehand banal ratat în plasa fileului. La 5-6, Nadal s-a salvat la finele unui raliu de 18 lovituri.

Apoi, a fost 7-7. "Federer a ţintit din nou colţul terenului cu un forehand. Surprins la nici 30 cm în spatele liniei de fund, Nadal s-a precipitat spre minge, a prins-o în ultima clipă şi, cu braţul stâng întins, a biciuit mingea, scufundând-o în lung de linie. Federer a scos unul dintre rarele lui ţipete - un urlet de angoasă, cum l-a numit BBC- în timp ce se întindea după minge. Dar mingea a trecut pe lângă el, explodând parcă la contactul cu solul din cauza efectului. Nadal a căzut în genunchi şi a lovit aerul cu ambii pumni, într-un gest de satisfacţie. S-a ridicat imediat însă, conştient că mai are nevoie de încă un punct pentru victorie.

Apoi, a sosit momentul lui Federer pentru o nouă sclipire de geniu. După ce l-a încurcat cu servă vicleană în largul terenului, Nadal a torpilat un forehand ce l-a trimis pe Federer în spatele liniei de fund, iar pe el l-a scos în laterala terenului. În plus, mingea a ajuns pe partea mai vulnerabilă a lui Federer, în rever, sărind periculos din pricina efectului. (...) Federer s-a tras mai în spate şi s-a lăsat mai în jos. Dejucând anticipativ parcă discuţiile ulterioare despre rezervele sale de curaj, a torpilat un rever în lung de linie. Până să reacţioneze Nadal, mingea l-a depăşit şi a aterizat în teren. Până şi Sebastian Nadal, care tocmai urmărise cum fiul său ratează mingea de meci, a aplaudat, din instinct, genialitatea. Tocmai se consumaseră, succesiv, două dintre cele mai bune lovituri din turneu." Astfel s-a făcut 8-8. "Intrat într-o viteză superioară, Federer a câştigat punctul următor cu un forehand pătrunzător". A închis cu doi-ul bine plasat şi sărbătorea cu o piruetă amplă, 360 de grade.

  • Era ora locală 19:30, era egalitate la seturi (2-2) şi era egalitate perfectă la numărul de puncte câştigate în meci (câte 151).

Lacrimile cerului

Avantajul primului serviciu era la Federer în decisiv. "Nadal a reluat obişnuitele forehanduri pline de efect, Federer a revenit la ritmul lui brutal. A servit şi a luat cu asalt fileul", notează Wertheim. În loja oficială, Sebastian Nadal îl dojenea pe Toni Nadal pentru că trăda prea multe emoţii. După două mingi de meci ratate de fiul său, simţea că e nevoie de o pokerface eficientă. După doar patru game-uri însă, meciul era oprit de ploaie, sub ameninţarea întunericului.

Federer o lua la fugă pe scări spre vestiare, Nadal se aşeza pentru un nou masaj, mai calm decât şi-ar fi imaginat cei din echipa sa. El şi-a încurajat unchiul, promiţându-i că va fi bine. Concluzia lui Toni, la revenirea alături de familie - ori Rafa joacă un teatru excepţional, ori chiar e foarte relaxat. Rafa mai avea însă ceva de spus, important, către Toni: "De data asta nu mai adormi, ok?"...

Din fericire, pauza a durat doar jumătate de oră. Prompt, Federer a închis tura restantă de serviciu cu doi aşi. Jon Wertheim notează că "instinctele de luptător ale lui Federer, neafişate public în trecut, erau acum în văzul tuturor".

Prima cumpănă în decisiv: la 3-4 şi 30-30, Nadal "a jucat un punct ciudat de prost", trezindu-se cu minge de break. Salvarea a venit de la "forehanduri sălbatice": "Nadal a închis punctul cu o lovitură peste cap atât de brutală, încât mingea a sărit din teren direct în tribună".

  • Roger Federer a încheiat finala Wimbledon 2008 cu o singură minge de break convertită din 13.

Cursa contra întunericului: "A scăpat racheta şi a căzut ca împuşcat pe spate în iarbă, încă înainte ca mingea să-şi termine mişcarea"

La 5-5, a fost rândul lui Nadal să beneficieze de două mingi de break. Federer a rezolvat situaţia cu unul dintre cei 24 de aşi reuşiţi în meci, apoi "cu un joc de răbdare, bine organizat, un punct pe care l-a finalizat cu un forehand formidabil". La finalul game-ului, venea vestea că sistemul Hawk-Eye nu mai era funcţional, din cauza întunericului, presiunea pe arbitrul central crescând. Din fericire, până la final, meciul nu a avut parte de mingi controversate, însă probabilitatea unei întreruperi a meciului devenea tot mai mare.

La 7-7, decizia oficialilor era luată: două game-uri până la întrerupere. Iar atunci, "Nadal a răspuns cu lovituri adânci la toate servele lui Federer. Folosindu-şi braţul drept pentru a ghida mingea, a trimis o minge câştigătoare în diagonală, pe care puţini jucători ar fi avut curajul să o încerce şi încă mai puţini să o reuşească". Federer a rezistat în primă fază, servind as, apoi a răsuflat uşurat când Nadal a alunecat pe un petec de iarbă udă. "După care, inexplicabil, a cedat. La o dreaptă inversă - genul de lovitură pe care a executat-o fără probleme timp de trei seturi - elveţianul a încercat să trimită pe linie, chiar deasupra înălţimii maxime a fileului. Federer a calculat greşit şi a trimis mingea în fileu. La cea de-a patra minge de break a game-ului pentru Nadal, Federer s-a poziţionat pentru a trimite un forehand care a aterizat aproape de T-ul liniei de serviciu, în punctul mort din centrul terenului. Probabil cea mai elementară lovitură din tenis, prima mişcare pe care o învaţă un novice de la antrenorul său. Desfăcându-şi larg picioarele, Federer a tăiat mingea la un unghi mai mare decât ar fi fost necesar, expediind-o la câţiva centimetri dincolo de linia de fund. A scăpat un NIE! - echivalentul în germană al lui Niciodată!"

"Un singur game rămas în joc, victorie sau întuneric şi Nadal avea avantajul de a juca cu mingi noi. A sărit de pe scaun ca împins de un arc şi a alergat la locul lui, pregătit să servească pentru trofeul Wimbledon. La primul punct, mingea s-a catapultat din corzile de polistiren, iar forehandul nervos al lui Nadal a ajuns prea departe. Apoi, Nadal a făcut o demonstraţie clară a rezervorului său de curaj şi a subapreciatei sale ştiinţe tactice. A jucat serviciu-voleu pentru prima dată în tot meciul" - o decizie care s-a dovedit a fi câştigătoare.

Ajuns la a treia minge de meci şi trofeu, Nadal s-a văzut executat de un retur câştigător din reverul lui Federer. Ibericul a surprins din nou pe toată lumea, alegând să abandoneze reverul elveţianului şi să servească mai departe în exterior, departe de Federer. Aşa a obţinut a patra minge de meci. "Ignorând corul de Haide, Rafa!, Nadal şi-a şters faţa, a lovit de şapte ori mingea de pământ şi a trimis un prim serviciu prudent, urmat de un rever la fel de prudent. Mingea a aterizat lângă linia de serviciu, dar a sărit ciudat, cotind spre dreapta. Nimic drastic, dar suficient cât să-i strice sincronizarea lui Federer. Mingea lui Federer s-a agăţat de fileu. Nadal a scăpat racheta şi a căzut ca împuşcat pe spate în iarbă, încă înainte ca mingea să-şi termine mişcarea. Era campion la Wimbledon", descrie Jon Wertheim momentul victoriei. Martorii spun că Nadal, atât de impresionat de suferinţa marelui său rival plecat cu ochi înlăcrimaţi de pe Central, i-a lăsat tot vestiarul lui Federer în acea noapte, refuzând să intre să sărbătorească acolo, pentru a nu-i adânci durerea.

Cum se rescrisese istoria tenisului când pe teren sunt doi sportivi în forma lor fizică maximă? Cu “Lovituri de geniu”. A fost Zeus versus Hercule pe iarba londoneză în 2008, cum plastic sugera Jon Wertheim, va fi Zeus versus Hercule şi vineri, 12 iulie 2019. Emoţiile revin.

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.