Reportaj în aula C1 de la UNEFS! Andreea Răducan a devenit "doctor în sport": "E o 'medalie' importantă pentru mine!"

3 oct 2013 2030 afişări Gimnastica
Reportaj în aula C1 de la UNEFS! Andreea Răducan a devenit "doctor în sport": "E o 'medalie' importantă pentru mine!"

Curtea Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. Vântul urlă ca nebunul la două zile distanţă de aniversarea celor 30 de ani. Un frig de îngheaţă şi marmura de la intrare. O toamnă cu studenţi zgribuliţi sub umbrele multicolore. O clădire pe băncile căreia s-au format campioni din toate disciplinele. Şi o apariţie care poate lumina orice aulă cu neoane puse pe şotii. Andreea  păşeşte hotărât pe covoarele ce au strâns paşi uriaşi pontaţi de campioni din toate sporturile. Şi-ascunde emoţiile sub pelerina de ploaie. Şi împarte stropi de energie în toate părţile. „Nimeni nu-mi va strica azi ploile. Voi reuşi!”, îşi spune în gând Andreea.

O sprijină mama, fratele, prieteni apropiaţi şi ziarişti. O sprijină cu aplauze şi cele mai puternice palme din sporturile nautice. Viorica Susanu, Geta Andrunache, Andrei Iosep îi transferă din optimism.  Îi ţine pumnii strânşi de la câteva bătăi de inimă şi Laura Badea. Dar şi Monica Roşu sau Silvia Stroescu. Toţi s-au strecurat în băncile aulei C1 pentru susţinerea publică a tezei de doctorat a Andreei Răducan.

Toţi încearcă să ghicească ce va spune de la pupitrul de un metru înălţime. Toţi sunt ochi şi urechi la introul doamnei Mariana Cordun, conducătorul ştiinţific al lucrării. „Dacă se oprea după licenţă, însemna că ar fi luat bronzul. Dacă se oprea după masterat, ar fi cucerit argintul. Dar Andreea şi-a dorit ca întotdeauna aurul. Şi a ţintit doctoratul”, aruncă o privire nostalgică în trecut doamna profesor universitar doctor. Şi exerciţiul Andreei începe. Are puţin mai mult de 1 minut şi 30 de secunde.

O oră şi 30 de minute în care cele mai importante pasaje sau analize ale lucrării Contribuţii la studiul reactivităţii emoţionale a sportivilor de performanţă la relatările mass-media captivează auditoriul şi îl transformă în parte a poveştii Andreei. O poveste structurată în trei părţi care tratează, printre altele, dificultăţile de adaptare emoţională întâlnite în activitatea sportivilor de performanţă, cercetarea pilot ce are ca scop cunoaşterea unor caracteristici ale sistemului atitudinal al sportivilor în relaţia cu ziariştii sau impactul mass-media în planul intern al sportivilor. Teme de real interes într-o eră în care drumul de la juniorat la seniori e plin de obstrucţii şi plin de ispite. „Cercetarea a fost realizată pe 15 subiecţi de la Academia de Fotbal Gheorghe Hagi, dar şi pe un eşantion format din 17 sportivi de performanţă de la gimnastică, tenis, polo, scrimă şi canotaj”, ne introduce în atmosferă medaliata olimpică, acompaniată de vocea unei personalităţi din sală: „Ai găsit cobai interesanţi!”.

Atenţia e polarizată şi de pânza pe care rulează nu numai concluziile campioanei, dar şi chipurile unor sportivi care au câştigat prestanţă în ultimii ani. Rareş Dumitrescu tocmai a sfârşit un duel, iar mogâldeţele cuplului Bellu-Bitang clipesc vesel. Ne înviorează retina informaţii diverse, iar toată susţinerea licenţei devine o lecţie de sport, de jurnalism şi de psihologie. Aflăm că sportivii de performanţă îşi pierd sprijinul presei atunci când impresionează doar prin agresivitate şi descoperim că oricât de bine ar fi pregătit pentru un concurs cel mai calm performer, toată evoluţia îi poate fi răsturnată de factori imprevizibili sau de relatările mass-media. „Miza materialo-socială solicită sistemul psiho-comportamental aducându-l în situaşii limită. Tot corpul e în alertă!”, mai continuă doamna profesor.

Lucrarea conţine cam 300 de pagini. Bibliografia numără 136 de autori. Iar personalităţile din Comisia de evaluare susţin că e „originală, că prezintă detaliat reacţiile sportivilor la impactul cu mass-media, iar contribuţia autoarei, care nu s-a lăsat până la finalizarea ţintelor, e imensă”. Din stolul de mulţumiri de final, impresionează până la lacrimi un pasaj: cel dedicat mamei. Se formează contactul vizual pupitru-rândul al treilea, iar doamna Răducan maschează o lacrimă cu o mână trecută prin păr.

Vă întrebaţi care a fost calificativul? Desigur, „foarte bine cu Magna Cum Laudae”, după cum au spus profesorii. Vă întrebaţi cât a muncit protagonista pentru teza de doctorat? Desigur, „am pierdut câteva kilograme... şi nopţi”. Vă întrebaţi cu ce a rămas auditoriul? Desigur, cu o stare de bine şi cu ideea că atunci când părăseşti scena pe care ai jucat bine atât de mult timp, uneori poţi impresiona la acelaşi nivel şi pe o alta.

CE A SPUS ANDREEA LA FINAL

"E o «medalie» importantă. Trebuie să recunosc că nu am muncit atâţia ani, cât am muncit pentru cele din sport, însă a fost o muncă enormă, cu la fel de multă dedicare şi am încercat să fac o teză de doctorat complexă, compactă, astfel încât toate cunoştiinţele pe care le-am parcurs de-a lungul anilor să se regăsească aici”
 

“E un moment important pentru mine. După atâta muncă nu pot decât să mă bucur pentru acest final reuşit",

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.