REPORTAJ în Piaţa de Flori. "Dormeam pe jos, pe cartoane, pentru că nu aveam bani de chirie". Povestea de învingător a lui Claudiu Bădoi, luptătorul care a crescut cu filmele lui Van Damme

20 mai 2015 8648 afişări Alte sporturi
REPORTAJ în Piaţa de Flori. "Dormeam pe jos, pe cartoane, pentru că nu aveam bani de chirie". Povestea de învingător a lui Claudiu Bădoi, luptătorul care a crescut cu filmele lui Van Damme Foto: Andreea Alexandru
GALERIE (6 de imagini) VEZI GALERIA
  • Claudiu Bădoi închide sâmbătă, 23 mai, prima parte a galei SUPERKOMBAT WORLD GRAND PRIX II, organizată la Sala Polivalentă din Bucureşti - Superkombat New Heroes Romania, o serie de opt meciuri desfăşurate după reguli K-1 după sistemul 3 runde a câte două minute de luptă. Bădoi îl înfruntă pe Adrian Asoltanii, la categoria mijlocie (-71 kg).
  • 15 meciuri vor avea loc în cea mai puternică gală pe reguli K-1 din această primăvară, cu şapte eliminatorii între cei mai buni luptători români din noua generaţie.Campionul mondial Superkombat, Andrei Stoica, îl va întâlni în meciul cap de afiş pe campionul mondial la muay-thai, francezul Thomas Alizier.

Înainte de fiecare meci, mă gândesc la trecutul meu, la familia mea. Mă gândesc la copiii mei, mă gândesc că lupt pentru ei. Lupt pentru tot trecutul meu, ca să arăt că sunt bun. Asta îmi dă o mult mai mare motivaţie să lupt, îmi dă putere. De fiecare dată când intru în ring, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am ajuns până aici. Îi mulţumesc încă o dată lui Dumnezeu după meci, pentru că am putut să lupt”, mărturiseşte pentru ProSport Claudiu Bădoi, protagonist acum în Superkombat, la vârsta de 24 de ani. Trecutul lui este cutremurător: porneşte într-o casă “cu un holişor şi o cameră mai măricică”, în care se înghesuiau 17 suflete, trece printr-o piaţă de flori din Bucureşti în care Claudiu a muncit şi a trăit de la 11 ani şi s-a luminat într-o sală de sport, în care a tras ca nebunul o lună de zile, înainte de a face primele minute de antrenament.


Claudiu a petrecut şapte ani printre ghivecele şi vasele cui flori din Piaţa George Coşbuc. Foto: Andreea Alexandru

Soţia mea se mândreşte şi-i place de mine, m-a vrut doar pe mine ca persoană, nu pe mine ca şi sportiv. M-a vrut pe mine, ca suflet. Pe copii o să îi las să crească, să înţeleagă. Vreau să îi las să crească frumos - nu vreau să îi încarc cu greul meu din trecut, dar când vor creşte şi vor putea înţelege, vor afla totul”, spune Bădoi. Claudiu are doi copii, un băiat de doi ani şi jumătate şi o fetiţă care a împlinit opt luni în urmă cu câteva zile.

ProSport l-a întâlnit pe George în Piaţa Geroge Coşbuc, prima sa “casă” din Bucureşti.  “O dată pe săptămână tot mai trec pe aici. Am foarte mulţi prieteni, rude, cunoştinţe. Mai stăm de vorbă, îmi face plăcere”, spune Claudiu, cel care se salută cu fiecare om care lucrează la cele câteva tarabe cu mii de flori. Îşi strâng mâinile, cu unii se îmbrăţişează, cu alţii schimbă doar vorbe de la distanţă, peste găleţile pline cu apă şi flori. “Aici mi-am format cariera. Piaţa asta înseamnă totul pentru mine. Acest loc marchează tot ce am devenit. De aici am plecat, aici îmi câştigam pâinea, aici munceam, aici dormeam. Nu cred că ajuneam până aici dacă stăteam în altă parte – dacă rămâneam la mine la ţară de exmplu”, este tranşant campionul naţional de kick boxing.


Claudiu Bădoi revine săptămână de săptămână în locurile pe care le numea "acasă" în urmă cu câţiva ani Foto: Andreea Alexandru


20 de lei costă cele mai ieftine bilete pentru gala Superkombat. Bilete pot fi achiziţionate din reţeaua eventim.ro, dar şi din orice magazin Orange, Germanos, Vodafone sau, în premieră pentru galele Superkombat, în toate magazinele OMV din ţară, iar o parte din încasările obţinute din vânzarea biletelor va ajunge la copiii bolnavi de leucemie de la Institutul Clinic Fundeni - o continuare a campaniei Fight for Life, după cum a anunţat  preşedintele Superkombat, Eduard Irimia.


"Aşa sunt eu, îmi place să ajut"

Este primul lucru care îmi vine în minte legat de copilăria mea: cum mă chinuiam eu pe aici, cum ajutam lumea ca să pot să mă întreţin. Dormeam pe jos, pe cartoane, pentru că nu aveam bani de chirie. Dar într-un fel, mă bucur că am crescut chinuit: asta m-a maturizat pe viitor. Poate alţii la vâsta mea - fie îi întreţin părinţii, fie fac mai multe prostii”, povesteşte Claudiu Bădoi. A ajuns la Bucureşti la 11 ani, după moartea bunicii. Nu a fost primit de tatăl vitreg, dar a rămas un familist convins şi chiar dacă a avut de îndurat bătăi şi ierni în frig într-o casă improvizată din carton, refuză să poarte ranchiună sau să pună vreo etichetă dură de "vinovat".

Cum este pentru un copil de 11 ani să trăiească într-o piaţă de flori înspre Rahova? “Frică nu mi-a fost, pentru că eram obişnuit de mic cu viaţa mea de zi cu zi. Îi cunoşteam pe foarte mulţi dintre cei din piaţă, de aici. Am multe rude în piaţă. Am avut însă mici incidente aici în piaţă, cu băieţii mai mari. Pentru că eu eram mai solid, se puneau mai mulţi să mă bată. Aşa mi-am dorit să ajung la sport, pentru că mă luptam cu ei şi îi băteam, apoi veneau şi mai mulţi să mă bată. Eu aveam 11, 12, 13 ani, ei 18, 20 de ani”, spune Claudiu.  “Nu am niciun mesaj acum pentru tata, tuturor le transmit sănătate, nu port duşmănie absolut nimănui, eu din contră, i-am ajutat şi i-am respectat pe fiecare în parte. Nu-mi place să port duşmănie, de fiecare dată am lăsat de la mine”, afirmă Claudiu. “Mie mi-a plăcut să îmi ajut părinţii, chiar dacă nu am avut sprijin din patea lor. Nu au avut de unde să mă ajute. Mi-a plăcut să îmi întreţin părinţii, să îi ajut, să îmi ajut neamul, dar şi străinii. Aşa sunt eu, îmi place să ajut”.


Claudiu, în "lumea lui", cu gândurile lui, mereu îndreptate spre victorie. Foto: Andreea Alexandru

Până la 11 ani, Claudiu Bădoi a crescut într-o casă cât o cutie de chibrit: "Era un holişor micuţ şi o cameră mai mărişoară. Asta era casa. În camera mai mare locuiam 17 oameni. Aveam mai multe paturi, mai dormeam şi pe jos, câte cinci într-un pat sau câţi încăpeam acolo. Dintre ei, foarte puţini, doar câţiva au ajuns să mă vadă luptând în ring. Maică-mea, mătuşă-mea - mai mulţi de altfel - nu vor să vadă meciurile mele, le este frică. Doar câţiva veri au venit la galele mele", povesteşte Claudiu Bădoi.

Sala de sport: prima întâlnire cu modelul Pitbull Atodiresei, mutatul şi renovarea sălii de sport

Prima zi în care am intrat în sala de sport l-am găsit acolo pe Pitbull Atodiresei, pe care îl vedeam doar la televizor. Am simţit o mare ambiţie să mă antrenez alături de el. Dar tocmai în perioada aia, antrenorul meu îşi muta sala. Nu am apucat să fac sport în prima zi. A trebuit să ajut la mutarea sălii. Cam vreo lună de zile am ajutat la chestia asta, apoi am renovat sala. Era ok, îl ajutasem pe antrenorul meu. Mă gândisem că dacă îl ajut, o să mă antreneze cu drag. Astfel, după o lună de zile în care am ajutat la mutarea sălii, am început să mă şi antrenez. Antrenorul meu a văzut că sunt băiat ok, de treabă, muncitor şi m-a antrenat cu drag. Aşa au ieşit nişte rezultate foarte bune”, rememorează Claudiu pentru ProSport.

Pitbul Atodiresei mi-a pus porecla <<Prinţul>>. Aveam un tatuaj aici, pe braţ (n.r. - arată braţul drept), cu fratele meu. Pe el îl chema <<Prinţ>>. Când am venit la sală, a început să mă strige – “Prinţul, Prinţul” . Eu i-am explicat – <<nu sunt eu Prinţul, e fratele meu>>. <<Nu dom’ne, tu eşti Prinţul>> şi aşa mi-a rămas numele”, povesteşte cu însufleţire Claudiu. Din tonul vocii, dar şi licărul privirii, înţalegi rapid că este una dintre amintirile cele mai dragi. Partea frumoasă a poveştii sale.


Claudiu Bădoi a reuşit să îi calce pe urme modelului său, Pitbull Atodiresei, cu multă muncă. Foto: Superkombat

“Îmi doream şi eu să fiu un Van Damme”

Întrebarea următoare vine firesc “Ce mai poate părea greu în ring după o astfel de experienţă în copilărie?”. “Sincer, nu mi se pare greu în ring. Munca din sală, de la antrenamente este foarte dură, noi muncim foarte mult şi acolo în ring trebuie să dăm tot ceea ce avem mai bun”, spune Claudiu. “Primul meu meci a fost acum şapte ani, la un concurs internaţional. Am avut foarte mari emoţii. Am intrat în ring şi am dat tot ce am putut din mine. Nu mai ţineam cont de tehnică, de nimic. Am dat şi am dat, l-am bătut pe băiatul ăla, săracul, într-un minut. Era primul meu meci. El mai avea vreo 12 disputate,  dar eu m-am dus la bătaie şi l-am învins”, îşi aminteşte Claudiu.

De mic mi-au plăcut filmele lui Van Damme, filmele de bătaie, de luptă. Mi-a plăcut de copil lucrul ăsta. Aşa am auzit prima dată de kick boxing, când am văzut filmele lui Van Dame – Kickboxer  I şi II. Îmi doream să fiu şi eu un Van Damme pe viitor, dar nu mă gândeam niciodată că voi ajunge atât de sus”. Reţeta succesului pare simplistă: „Antrenorul meu punea să fac o chestie de zece ori, eu o făceam de 100 de ori. Mă punea să fac 10 reprize, eu făceam 15. Voiam foarte mult să îmi iasă perfect”.


  • "Claudiu este unul dintre exemplele pe care le-am dat lumii că reuşim să integrăm social oameni cărora societatea nu le dădea şanse la un moment dat. Acum şi-a întemeiat o familie, îi susţine şi pe fraţii lui din toate punctele de vedere. Dincolo de caracterul de show, responsabilitatea socială este foarte importantă pentru Superkombat şi produsul nostru", afirmă Alin Huiu, media manager Superkombat.

Bădoi învaţă, se reinventează în ring în timp ce îşi întreţine şi îşi creşte familie. „De vreo cinci meciuri încoace nu m-am mai aruncat la fel. Mă duceam din prima la bătaie, la bătaie, la bătaie. Acuma, schimb tactica. Mă duc şi la bătaie, dar am mai multă tehnică, lovesc şi pe contre, lovesc şi în defensivă. Am învăţat mai multe chestii , nu poţi să te duci tot timpul la bătaie, pentru că mai şi oboseşti. Sunt mai calculat, ştiu să mă şi feresc  acum. Când este locul să te duci să îl iei la bătaie, te duci peste el. Mai ales atunci când este ameţit”, explică sportivul din Ciuperceni.


Claudiu Bădoi şi-a ajustat stilul în ring, iar victoriile se adună pentru sportivul născut în satul Toporu. Foto: Superkombat


33 lupte are în palmares Claudiu Bădoi: 26 victorii, 12 prin K.O. şi 7 înfrângeri


Da, pot să o spun şi pe asta. Sportul este ca o salvare pentru mine. Sportul ăsta te şi disciplinează, mi-am format o carieră - o carieră frumoasă. Altfel, eram tot pe aici, munceam pe şantier. Altceva nu aveam de făcut”, este concluzia plină de emoţie a lui Claudiu Bădoi.

 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.