Tengo sau no tengo?

19 sep 2012 866 afişări Blog

După prostiile în lanţ făcute cu Valencia, Getafe şi Sevilla, era clar că The Only One e mult sub The Special One. Noua titulatură, de fapt noua autointitulare, părea să încurce un tip neobişnuit să fie încurcat. Toate puteau sta în picioare, ghinionul, oboseala titularilor Spaniei după un nou titlu european, dar în nici un caz că Mourinho n-are echipă. Când a spus, după înfrângerea de la Sevilla, că “no tengo equipo”, planeta s-a frecat la ochi. Cum naiba să n-ai echipă când nu ţi-a plecat nimeni important, când îţi permiţi să-l ţii la infinit pe tuşă pe Kaka şi când don Florentino ţi-a făcut hatârul să ţi-l cumpere pe Essien, cel pe care-l puneai primul pe hârtie la Chelsea, urmând să adaugi apoi pe lângă el nişte cantităţi neglijabile precum Lampard sau Drogba?!

Probabil că dacă meciul cu City se termina 1-2, acel “no tengo equipo” stătea mai departe pe frontispiciul declaraţiilor lui The Only One. Aşa, cu finalul de vis al lui Benzema şi Cristiano, cu seara ceţoasă a lui Hart, “no tengo” s-a transformat în “tengo”. Deşi primul gol s-a luat pe un contraatac şcoală, deşi dirijorul Essien, acest Afro Von Karajan, îi ţine pe tuşă pe Ozil şi pe Modric, urcându-se pe podiumul de maestro cu ghioagă în loc de baghetă şi propunând să se cânte Mozart la tube din bambus.

La Porto, The Only One, pe când se intitula doar Jose, a luat Champions League şi a plecat. La Chelsea, a câştigat titlul după aproape şase decenii de secetă. La Inter, i-a spus arrivederci lui Moratti după ce i-a pus Liga Campionilor în braţe. Probabil că dacă l-ar fi bătut City, ar fi plecat de pe Bernabeu pe scara de serviciu, nu neapărat pentru rezultatele proaste, ci pentru acel “no tengo equipo”, complet lipsit de recunoştiinţă. Cum poţi să spui asta când ai patru titulari de la campioana europeană, plus Cristiano, plus Ozil, plus ceilalţi?

În plonjonul său demn de opera lui Şumudică s-a adunat de fapt toată cariera lui Mourinho. La aproape 50 de ani după ce i-au şuierat gloanţele din fosta Iugoslavie pe la ureche (Dzeko e bosniac musulman, iar Kolarov sârb ortodox), The Only One nu va mai spune niciodată că n-are echipă, chiar dacă va ajunge să antreneze Damila Măciuca.

Probabil că după ce-a pierdut opt puncte în primele patru etape, The Only One e suficient de inteligent să-i lase lui Tito satisfacţia, de-acum platonică pentru el, a titlului în Primera. Se va axa pe Ligă şi dacă o va câştiga şi cu Realul, se va putea intitula liniştit The Giant One. Restul sunt nişte pitici care se feresc să plonjeze în genunchi de frică să nu-şi înverzească pantalonii de la costum.

Versiune selectata: mobil / standard