Noi suntem campioni mondiali

28 feb 2012 566 afişări Blog

Cu călcâiul poţi marca în două feluri: eficient şi la mişto. Varianta la mişto se practică atunci când ţi-ai pus deja adversarul cu botul pe labe şi ţi-a mai rămas doar să-i dai lovitura decisivă în mod umilitor. Memoria reţine aici o fază avându-l ca actor principal pe Marcel Răducanu, într-un 6-0 cu Young Boys Berna. După ce a driblat vreo cinci adversari, inclusiv portarul, fostul mare şeptar al Stelei (au existat şi alţi şeptari de legendă, nu doar Lăcătuş!) a aşezat mingea pe linia porţii goale şi a împins-o cu călcâiul în plasă.

Celălalt mod de a înscrie cu călcâiul e cel eficient, aşa cum a făcut-o Cristiano Ronaldo contra lui Rayo. Călcâi pe retragere, de la 10-12 metri, cu spaţiul dintre minge şi linia porţii aglomerat ca un autobuz bucureştean într-o zi cu vreme rea. Dai aşa, că n-ai cum altfel, nu ca să te afli în treabă, şi în acest fel tranşezi soarta unui meci pe care, dacă nu era acel călcâi, poate că Real nu l-ar fi câştigat.

Istoria călcâielor celebre inventariată în această pagină dibuieşte cu greu mostre româneşti. Să zicem Buga cu Hamburg, că doar de-aia-l cheamă Pele. Ar mai fi ceva cu Pancu, pierdut prin negura vremurilor, plus Wesley nu demult, în tur, dar Wesley nu e român, ci brazilian, naţie mult mai predispusă spre asemenea procedeu.

Explicaţia e simplă. Noi, românii, suntem obişnuiţi să folosim călcâiul, dar o facem mai ales pentru a da pase, capitol la care suntem campioni mondiali. De marcat, marcăm mai greu, călcâiul nostru nu e învăţat să dea lovituri decisive.

Versiune selectata: mobil / standard