Firava oaste a arbitrilor

29 nov 2011 709 afişări Blog

De o parte, patronii, strâns uniţi în jurul lui Dumitru Dragomir, vârf de lance în lupta pentru dreptate planetară. În opinia sa, arbitrii sunt sursa tuturor dezechilibrelor ecologice, iar baremul trebuie redus drastic.

De cealaltă parte, antrenorii. Peste weekend, Şumudică a fost pe micul ecran mai mult decât mira, străduindu-se să se dezvinovăţească. A mai intrat şi Viorel Hizo, spunând că antrenorii sunt vânaţi de arbitri. Plus Răzvan Lucescu, antrenorul Rapidului pretinzând că s-a împăcat cu Balaj după o discuţie bărbătească. S-o fi împăcat, dar eliminarea rămâne şi probabil că va urma şi o suspendare.

Toate acestea se închid la arbitri. De la greşelile lor încep discuţiile, nu la greşelile lor se termină. Aici, problema oului şi a găinii e clară, nu mai comportă dileme. Se protestează pentru că se greşeşte, nu se greşeşte fiindcă se protestează. Preşedintele CCA vine cu nuanţe. În opinia sa, jucătorii simulează prea mult, antrenorii protestează prea mult, ca să nu mai vorbim de conducători, care continuă să bage strâmbe. Însă, indiferent cum ar proceda jucătorii, antrenorii sau şefii de cluburi, cheia problemei tot la arbitri se află. Te înjură antrenorul, dă-l afară! Se aruncă Beto pe jos, dă-i "galben" şi lasă Sibiul să marcheze-n poarta goală, nu vedea tu faulturi care nu există! Te sună conducătorul de club? Anunţă în scris la Ligă sau la Federaţie!

În momentul în care tu, arbitru, nu faci ceea ce ai de făcut, ecuaţia corectitudinii începe să sufere din cauza ta! Din arsenalul jucătorilor fac uneori parte şi simulările. Jucătorul încearcă să obţină avantaje, indiferent de mijloace. Antrenorului îi mai scapă un protest sau o sudalmă. Dacă ai auzit‑o, acţionează, dacă nu, vezi-ţi de treabă, nu fă din Şumudică un subiect atunci când nu e!

Riscăm să avem o societate tribalizată, cu hoarda jucătorilor simulangii, cu ceata antrenorilor cu gura mare şi cu firava oaste a arbitrilor supuşi tuturor acestor încercări. Dar doar ei, arbitrii, au fluiere, fanioane, cartonaşe şi regulament. Dacă nu ştiu sau nu vor să facă uz de armele din dotare, vor da apă la moară contestatarilor şi se vor trezi iarăşi, la presiunea conducătorilor, cum ne vin patru-cinci brigăzi străine pe etapă. Iar ei, arbitrii români, care au abandonat drumul intransigenţei şi au luat-o pe calea maleabilităţii, se vor plânge atunci că li se ia pâinea de la gură. Dacă ai avut şi pâinea, şi cuţitul, şi n-ai ştiut să profiţi, poate că meriţi să-ţi fie foame!

Versiune selectata: mobil / standard