Finalul de sezon? O ruşine şi o bătaie de joc!

20 dec 2013 5818 afişări Blog

Această ocupaţie, de a scrie editoriale, în general încărcată de sensuri şi de nuanţe, are şi momente în care nuanţele şi sensurile nu mai au niciun rost. Clipe în care dacă te dai după cireş şi nu spui lucrurilor pe nume nu faci altceva decât să serveşti fondante şi praline unor oameni cărora le e foame de pâine goală.

Acest decembrie este unul din acele momente. Etape jucate în faţa aproape nimănui, stadioane chelite de oameni, văduvite de pasiune, transformate în teritorii unde se frâng oase, se degeră şi se orbecăie. Trebuia făcut ceva cu acest calendar, să nu se ducă până înainte de Crăciun. Nu invocaţi englezii, care până la Sfântul Ion dispută vreo patru etape! Ei au o tradiţie în sensul ăsta, dar mai ales au stadioane. Noi avem nişte tăpşane denivelate, îngheţate, omologaate pe bază de plocoane şi prieteşuguri. Câteva cazuri particulare merită luate în detaliu.

Piciorul lui Dan Roman s-a rupt la Botoşani, pe un teren îngheţat. O vreme, până când i-am ascultat pe cei implicaţi, am crezut că momentul nefericit al fracturii putea surveni oricând, chiar şi în luna mai, că n-are nicio legătură cu terenul. Dar vorbind cu acei oameni,care au fost acolo, la doar câţiva paşi de osul trosnind,  mi-am dat seama că terenul a contribuit şi el la nenorocire.

Sigur că Botoşaniul e în primul an de elită şi funcţionează cu dispensă relativ la instalaţia de încălzire şi la nocturnă. Poate că e normal ca nou-veniţii să se bucure de înlesniri, însă ele ar trebui restricţionate. Da, poţi juca fără nocturnă, dar nu în iulie şi august. Pentru acele meciuri, închiriezi un teren cu reflectoare, să nu moară oamenii de cald. Iarăşi, da, poţi juca acasă fără încălzire în gazon, dar nu în decembrie şi februarie. Înaceste luni, te duci în altă parte. Aşa cum în ţara asta se pot reglementa cauciucurile de iarnă obligatorii pentru toţi amărăştenii, aşa ar trebui să se reglementeze şi aceste lucrurui minimale.

Apoi, meciul Braşov-Pandurii, de acum câteva zile, s-a disputat pe un teren îngheţat pentru că pe stadionul unde evoluează clubul patronat de Niculaie şi administrat de Zotta, dacă dai drumul la încălzire, nu mai merge nocturna şi invers. E ca şi cum acasă, după lăsarea întunericului, dacă vrei să ai caloriferul cald, trebuie să stingi lumina. Şi lucrul ăsta se poate legifera. Dacă nu poţi să evoluezi în nocturnă, o faci de la prânz, când eşti obligat să dezgheţi terenul. Acelaşi meci despre care vorbeam s-a disputat cu o minge albă pe un teren mai degrabă alb decât verde. Am înţeles că gazdele n-aveau mingi colorate, portocalii, roşii, cum or fi. În Franţa, cei care conduc fotbalul au obligat pe toată lumea să folosească baloanele portocalii de la începutul lui decembrie până la finele lui februarie, când vizibilitatea scade.

S-a ajuns ca la un meci al lui Ajaccio, acasă, programat la prânz, pe gazon să zburde o minge portocalie, deşi în tribune se stătea la mânecă scurtă, la peste 20 de grade.Mai departe, la derby-ul Steaua-Astra a fost lume foarte puţină, ceva peste zece mii de oameni, pierduţi în imensitatea Arenei Naţionale. Din cauza frigului, fireşte! Într-adevăr, e foarte frig. Înţepeneşti într-un minut, nu în două ceasuri de stat pe nişte scaune îngheţate! În contrapartidă, acum câţiva ani am fost la Madrid, unde am dat 110 eruo pe două bilete la un meci de campionat al Realului. Sus, la ultimul nivel, la cucurigu. Să fi fost vreo 15 grade afară, când, după câteva minute, am simţit o căldură plăcută. Din nişte tunuri se sufla aer cald, ca oamenii care au scos bani din buzunare să nu tremure la 15 grade.

În fine, meciul Pandurii-Petrolul a fost aproape de neurmărit din cauza ceţii. Aşteptam mult de la două echipe tehnice şi ofensive, dar n-am văzut nimic în afara unui lapte, iaurt, chefir sau ce-o fi fost. Se filma când de pe o parte, când de pe cealaltă, doar-doar s-o vedea ceva, dar nu s-a văzut nimic! Se invocă regulamentul care spune că jos trebuie să se vadă de la o poartă la alta. Dar sus? Dar telespectatorii? Când intră reflectoarele prin ceaţă, nu se mai vede nimic. E ca şi cum ai încerca să spargi ceaţa cu faza lungă a maşinii. Faci ceaţa lapte şi te îneci cu ea! Au fost doar câteva bătăi de joc ale unui sistem şchiop, care-şi bate joc de oameni pentru scopuri care ne scapă. Dar bine că s-a terminat. Ne revedem la anul, cu aceleaşi probleme!

Versiune selectata: mobil / standard