Craiova, lacăte şi proiecte

27 iun 2013 1563 afişări Blog

De doi ani Craiova n-are echipă, însă are tabere, opinii şi oameni veşnic nemulţumiţi. Îi lipsesc acut banii, o strangulează proiectele, care apar ca o erupţie pe corp şi trec de la sine, fără nici un fel de unguent. Le şterge timpul, în doar câteva zile.

Ba Ţicleanu, ba Ilie Balaci, ba amândoi, ba Ovidiu Stângă, ba Gică Craioveanu, ba Marcel Popescu, ba Marcel Iancu, via Niccolo Napoli. Numele se etalează, părerile curg, Adrian Mititelu e mereu în capul trebii, doar deţine palmaresul, culorile şi chiar şi noul echipament, care are pe piept un strigăt în căutarea eternei dreptăţi exact în locul unde ar fi trebuit să se afişeze numele unui sposor care să dea câteva sute de mii de euro pe an.

Mititelu, cu toată gălăgia lui şi cu toate amânările, nu trebuie nici minimalizat şi nici blamat. De mai mulţi ani se bate cu sistemul cu atâta cerbicie, încât a atras asupra sa toată obida. E marele lui merit, acela de a fi absorbit ostilitatea de la centru şi de a fi lăsat în jurul său loc liber, unde să se poată lucra fără resentimente.

Lumea spune că Mititelu n-are bani să plece la drum. S-ar putea să fie aşa, pentru că dacă jucătorii vechii echipe ar fi fost vânduţi omeneşte, nu tranşaţi măcelăreşte la Comisii, probabil c-ar fi existat fonduri nu pentru startul în liga a doua, ci măcar pentru cinci ani pe prima scenă. Dar, dacă el n-are bani, înseamnă că echipa trebuie s-o facă altcineva. Ar fi absurd ca oraşul să stea încă un an fără fotbal, pe stadion să crească bălăriile, iar în tribune în loc de spectatori să se afle doar trufia finanţatorului în clară contradicţie cu dorinţa Primăriei de a prelua pâinea şi cuţitul.

Se vorbeşte că s-ar fi găsit un investitor, s-ar fi semnat contracte cu 22 de fotbalişti şi c-ar exista chiar şi un antrenor. Totul sub denumirea CS-ului, adică a Clubului Sportiv Universitatea, cu secţie de fotbal ataşată. Dacă undeva la orizont n-ar fi fost proiectată efigia profesorului Stroe, totul ar fi fost mai degrabă dincolo de limita verosimilului. Aşa, cu girul fostului preşedinte al Craiovei Maxima, proiectul (ce cuvânt supărător, care riscă să-şi dilueze sensurile!) pare să aibă contur. Important e nu dacă se va numi CS sau FC, ci dacă oamenii văduviţi doi ani de orice urmă de fotbal se vor identifica în trupul şi în sufletul noii echipe.

Până la o nouă orânduire, adică până la o nouă echipă, a mai fost nevoie de o revoluţie. În zori, oameni ai Primăriei au schimbat lacătele de la stadion şi au scos de acolo toate urmele regimului Mititelu. Teoretic, nu e frumos să faci aşa, chiar dacă e util. Dar parcă faza cu lacătele şi cu potţile ferecate am mai văzut-o o dată, atunci când cu despărţirea de Piţurcă. Dincolo de defectele ei, istoria are calitatea de a fi reversibilă şi de a fi dureroasă atunci când se întoarce.

Versiune selectata: mobil / standard