Acel memorabil minut 19

20 sep 2012 1882 afişări Blog

Succesul CFR-ului la Braga e memorabil, organizarea defensivă, impecabilă, Felgueiras, magnific, Andone, inspirat, iar Bastos, cu momente de geniu. N-am să insist asupra meritelor cumulate sau disjuncte, am să revăd doar, mulţi ani de-aici încolo, acea fază din care campioana României a deschis scorul în minutul 19.

Mi-am mângâiat copilăria cu acea neverosimilă ASA Tg. Mureş a anilor 70, care marca jumătate dintre golurile sale pe contraatac, profitând de iuţeala altui Arpad, Fazekas, nu Paszkany. În aceeaşi perioadă exista şi Argeşul lui Dobrin, unde maestrul pasa ireal pentru Doru Nicolae pe extremă, iar Radu II apărea să concretizeze contraatacul. Erau anii când acele proceduri încă erau posibile, pentru că apărările naive puteau fi depăşite uşor pe viteză şi pe spaţii largi.

În 2012 aşa ceva e mult mai greu de realizat, pentru că şi atunci când echipele lor atacă în valuri , antrenorii lasă doi-trei oameni responsabili cu apărarea. Când cu o seară înainte, Man. City deschidea scorul pe contraatac la Madrid,am crezut că e doar o excepţie milenaristă de la regulă. Peste alte 24 de ore, CFR rescria la Braga un manual de specialitate care nu mai fusese nici editat, nici deschis de peste 20 de ani.

Pe scurt, Braga are corner. În asemen ea situaţii te gândeşti să stai bine în teren şi să nu iei gol. S-a bătut de pe dreapta şi Kapetanos, excelent plasat în colţul careului mic, acolo unde manualul de utilizare a fazelor fixe spune că trebuie să pui neapărat un om, a scos cu capul. Mingea se putea duce oriunde, la ei, în aut, dar a fost lovită în plin şi a ajuns la Bastos. Numărul 16 a dat-o imediat în stânga, la Sougou, iar sprintul africanului n-a fost mai lung de 10 metri, suficient cât să depăşească un adversar. Care putea să ajungă el primul la minge şi s-o bubuie în stânca de la peluză sau putea pur şi simplu să-l ia pe Moudou de gât şi să-l azvârle în aut, cu preţul unui cartonaş. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, Sougou a pasat în zonă centrală, unde ajunsese iarăşi Bastos, frontal, singur cu portarul. Bastos putea să greşească preluarea, sau să dea în portar, dar n-a greşit şi mingra s-a dus în poartă.

Un gol model, într-o fază în care şansele să primeşti sunt incomparabil mai mari decât cele să marchezi. E ca şi cum ai intra într-o intersecţie cu maşina şi te-ai buşi. Cum ar fi ca în loc de permis luat sau de vreun proces de ani de zile cu vreunul căruia i-ai spart semnalizatorul peste câteva minute să fii în pat, lângă blonda din maşina cealaltă? Aproape neverosimil! Cum neverosimil e şi golul din minutul 19 de la Braga. Dar, când marchezi aşa, înseamnă că stăpâneşti nişte mijloace pe care lumea aşa-zis evoluată a fotbalului le-a abandonat de decenii, considerându-le lipsite de eficienţă. Chiar aşa, ce-ar fi un gol pe contraatac şi cu United, după un corner executat de Valencia sau Giggs şi respins ilustru cu capul de Kapetanos din colţul careului mic?

Versiune selectata: mobil / standard